Când eram copii, mereu eram întrebați: „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Și mulți răspundeam în joacă pentru că ne-au plăcut anumite culori sau aveam un exemplu în familie cu un job foarte cool, ori cel puțin așa vedeam prin filtrul inocent al copilăriei. Surpriza vine de la acei micuți care se îndrăgostesc de pompieri, de mașinile și uniformele lor, dar mai ales de misiunile pe care aceștia le au, de a-și ajuta semenii, de a-i salva din flăcări sau din alte situații de urgență. Aceștia sunt pompierii de astăzi, cei care au crezut în menirea lor și au știut dintotdeauna că își vor dedica întreaga viață misiunilor de salvare. În rândurile de mai jos vă vom face cunoștință cu salvatorii din județul Tulcea care se confruntă, în fiecare vară, cu sute de incendii de vegetație uscată, cu precădere în zonele protejate
Fiecare intervenție este diferită și are particularitățile ei, nu există cazuri trase la indigo, iar specificul zonei este un alt factor care influențează modul de gestionare a unei situații. Tipologia județului Tulcea este una atipică, suprafața zonelor umede constituită din Delta Dunării și Complexul Lagunar Razim Sinoie întinzându-se pe 3446 km², ceea ce reprezintă peste 40% din suprafața totală a județului. Mai mult decât atât, obiectiv natural din patrimoniul UNESCO, Delta are cea mai vastă zonă compactă cu stuf din lume. Cu toate că este unul dintre cele mai frumoase și vizitate locuri din România, flăcările nu cunosc acest lucru și nu ezită să-și facă prezența. Anul trecut peste 600 de incendii au fost semnalate în dispeceratul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Delta” al județului Tulcea, iar dintre acestea aproape 350 au fost incendii de vegetație uscată, stuficolă și palustră. Riscul acestor incendii este unul ridicat în primul rând pentru comunitățile locale ai căror locuitori își pot pierde casele, animalele din gospodărie și chiar viața, dar și pentru fauna, flora și biodiversitatea minunatei Delte. Pentru limitarea pagubelor și protejarea biosferei, intervențiile sunt contracronometru și extrem de dificile, având în vedere că autospecialele salvatorilor nu pot ajunge în anumite zone.
Metodele de stingere diferă de la un incendiu la altul, iar cea mai eficientă metodă este, în continuare, folosirea apei din autospeciale. Dar cum regiunea Deltei Dunării este una aparte, cu zone mlăștinoase, cu vegetație abundentă și cu o mulțime de canale, devine aproape imposibil ca ambarcațiunile pompierilor să ajungă la intervenție. De multe ori aceste incendii se manifestă în zone izolate, unde se poate ajunge numai cu barca ce are un pescaj mic, adică poate intra pe canale cu o adâncime foarte mică, de maximum jumătate de metru, însă în aceste situații siguranța pompierilor este pusă în pericol. Misiunile de acest tip sunt mereu la limită întrucât în funcție de puterea și direcția vântului, care se poate modifica de la un minut la altul, echipajul de intervenție este supus unui risc major. Acela de a rămâne blocat între plauri, insule de stuf de diferite mărimi, de la câțiva metri pătrați până la câteva sute, care se mișcă, iar traseul lor este unul impredictibil.
Nu de puține ori, singura metodă de stingere a focului și cea mai eficientă este cu pliciul, atunci când terenul permite salvatorului să se apropie de vâlvătaie. Tehnica însă consumă foarte multă energie și folosește o resursă mare de oameni pentru a acoperi o suprafață cât mai mare, iar timpul de intervenție este crescut. Dacă durata medie a intervențiilor pentru stingerea incendiilor de vegetație uscată este de aproximativ 2 ore, în Deltă, nu de puține ori, acestea pot ajunge și la 8-10 ore de luptă cu focul continuă. În medie, la astfel de incendii intervin cel puțin 15 pompieri militari, fără a mai lua în calcul și voluntarii Serviciilor de Urgență ori efective ale altor structuri cu responsabilitate în zonele de competență, cum ar fi colegii de la Poliție, Jandarmerie. De asemenea, au fost și situații în care localnicii s-au alăturat pompierilor și au contribuit la stingerea flăcărilor.
Principala cauză a incendiilor de vegetație este focul deschis. Mai exact, acesta este pus intenționat fie pentru a curăța terenurile agricole de vegetația uscată, fie pentru a „revigora” natura, în cazul incendiilor de stuf din Delta Dunării. Prin această metodă, localnicii ori pescarii dau foc zonelor cu stuf abundent în speranța că vor fi locuri „proaspete” de pescuit.
Neatenția este o altă cauză importantă. Vorbim în această situație de cei care aprind focuri ocazionale, nefiind conștienți că, din cauza vântului puternic, flăcările se propagă cu repeziciune pe suprafețe întinse, uneori ajungând să cuprindă zeci ori sute de hectare. Pentru a preveni producerea de astfel de incendii care distrug arii protejate ale Deltei Dunării, pompierii derulează permanent campanii de informare publică a cetățenilor și a persoanelor juridice care își desfășoară activitatea economică cu preponderență în domeniul agricol ori piscicol, fiind extrem de important ca toți locuitorii să conștientizeze pericolele la care se expun. De asemenea, având în vedere că legislația privind incendierea terenurilor agricole ori stuficole a fost schimbată, cei care exploatează aceste terenuri și respectă natura riscă să piardă subvențiile de la stat, dar și amenzi „arzătoare” aplicate de pompierii militari pentru abateri de la normele legislative.
Primul trimestru a înregistrat o scădere a numărului de incendii, în special a celor de vegetație uscată, față de aceeași perioadă a anului trecut, însă de cele mai multe ori incendiile de vegetație din Delta Dunării se produc primăvara și vara. Iar anotimpul călduros de-abia a început…
Amelia Căprărin
Foto: Daniel Năstase