Au apus de mult vremurile în care anumite profesii ori sporturi erau destinate în exclusivitate bărbaților. Din când în când, doamne și domnișoare pline de ambiție ne arată încă o dată că, atunci când ai un caracter puternic, nimic nu este imposibil! Fără tăgadă, o lecție de viață ne-o oferă băcăuanca Georgiana Vizitiu, care reușește să îmbine perfect profesia de jandarm și pasiunea pentru sportul cu balonul oval
Frumoasă, elegantă și cu zâmbetul pe buze… Atunci când o vezi pentru prima oară este greu să-ți imaginezi că tânăra de 26 de ani se transformă radical în momentul în care renunță la pantofii cu toc pentru bocancii de jandarm ori pentru ghetele de rugby. Georgiana Vizitiu, sergent major la Inspectoratul de Jandarmi Județean Bacău este, în timpul liber, mijlocașul la deschidere al echipei naționale de rugby feminin. Sportul de performanță i-a călăuzit pașii încă de când era copil și știe că orice este posibil atunci când muncești foarte mult. „De mică m-au caracterizat ordinea, disciplina și punctualitatea. În liceu am fost șefa clasei. M-a atras uniforma și m-am gândit că profesia de jandarm se potrivește perfect și cu sportul pe care îl practic de la o vârstă fragedă. Mi-am dorit dintotdeauna, dar nu am avut curajul să încerc. Am terminat Facultatea de Educație Fizică și Sport din Cluj și am realizat că pot mult mai mult! Chiar dacă eram operată la genunchi și nu aveam voie să mă antrenez, am început pregătirile pentru admiterea la Școala Militară de Subofițeri Jandarmi „Petru Rareș” Fălticeni. Și am reușit! Nu regret o clipă pentru că această profesie mă reprezintă din plin!”, spune tânăra. În urmă cu doi ani, a finalizat cu brio școala militară. De atunci desfășoară misiuni de ordine publică la Inspectoratul de Jandarmi Județean Bacău, umăr la umăr cu colegii ei și, zi de zi, reușește să depășească cu brio dificultățile ce vin la pachet cu una dintre cele mai grele profesii.
Când nu este de serviciu, jandarmerița se antrenează din greu pentru competițiile interne de rugby, dar și pentru campionatul european. Chiar dacă este un sport dur, Georgiana s-a îndrăgostit de balonul oval de la vârsta de zece ani și, de atunci, nu i-a mai dat drumul. „Microbul” l-a luat chiar de la sora ei mai mare, căpitanul echipei naționale a României de rugby feminin. „Părinții noștri credeau că Emilia merge la handbal. Mă țineam după ea, o urmăream… Mă trimitea acasă mereu de teamă să nu le spun că face rugby. Într-un final, tata a văzut-o întâmplător în timpul unui meci, când mergea la piață… Însă atât el cât și mama și-au dat seama cât de mult îi place și au acceptat situația. Treptat, văzând ce face la antrenamente, joaca cu balonul, a început să-mi placă și mie foarte mult acest sport. Însă am așteptat doi ani deoarece nu era categorie pentru vârsta mea. Între timp, am jucat împotriva echipelor de la băieți. Încetul cu încetul, au început să se adune fetele și s-a făcut și campionat de junioare. Nu este ușor ca sora ta să fie una dintre jucătoarele care au făcut istorie în rugby-ul românesc și căpitan al selecționatei naționale, însă încerc să mă ridic la nivelul așteptărilor și să nu fiu mai prejos”, povestește Georgiana.
Nici mamei lor nu îi este străin sportul. Pasionată de atletism, le-a insuflat și fiicelor sale dragostea pentru un stil de viață activ. „Și eu, și sora mea îi semănăm mamei. Este o luptătoare, este stâlpul nostru în orice! Ne-a învățat că absolut nimic nu este imposibil! Trebuie doar să muncești! Iar până acum orice mi-am propus, am reușit!”, mai spune jandarmerița.
Din păcate, rugby-ul feminin nu este foarte popular în țara noastră, însă jucătoarele speră ca și alte fete să îmbrățișeze pasiunea pentru jocul cu balonul oval. „Acest sport ne-a dezvoltat frumos. Ne-a ajutat foarte mult! Toate colegele mele de echipă, dar și de la celelalte cluburi din țară, au urmat cursurile unei facultăți. Însă momentan, rugby-ul feminin mai stă în picioare și datorită nouă!”, punctează Georgiana.
Natalia Traicu