Prieteni pe timp de pace, frați pe timp de război

La prima vedere titlul pare un clișeu, însă rândurile de mai jos vă pot schimba percepția… Totul a început în urmă cu mai bine de doi ani, în februarie 2020, când la sediul Inspectoratului pentru Situații de Urgență ,,Delta” al județului Tulcea a fost semnat contractul proiectului transfrontalier româno-ucrainean „Joint Emergency Response Across Danube”, beneficiarii proiectului fiind ISU Tulcea și Departamentul de Stat pentru Situații de Urgență al Regiunii Odessa

Dezvoltarea unei platforme de schimb de informații, ca instrument al procesului decizional comun în caz de urgențe transfrontaliere, creșterea capacității operaționale comune a tuturor partenerilor prin achiziția de vehicule speciale, mijloace tehnice și echipamente, dar și creșterea nivelului de cooperare transfrontalieră prin ateliere și exerciții comune constituie principale obiective ale proiectului „Joint Emergency Response Across Danube” (JERAD).

Prin exercițiile comune și schimbul de informații, atât pompierii români, cât și cei ucraineni, au avut de câștigat experiențe profesionale, însă și legături formate în timpul acestor întâlniri. Buna colaborare între salvatori este extrem de importantă, dar un aspect principal îl constituie și impactul unor astfel de proiecte, conexiunile care se formează. Acestea se văd cu adevărat când parte din scenarii devin reale. În acest caz, un conflict armat în care toată lumea are numai de pierdut, indiferent de deznodământ… Am participat în calitate de civil la exercițiul ce anunța finalizarea proiectului JERAD, unde pompierii tulceni au făcut un adevărat spectacol cu tehnica din dotare. Elicopter, ambarcațiuni pe Dunăre, incendiu la navă, om la apă și, nu în ultimul rând, victime multiple în urma unui accident naval. Toate au făcut parte din scenariul de dezastru stabilit de către colonelul Daniel Petrov, inspectorul șef al ISU Tulcea. Îi priveam pe pompierii ucraineni, prezenți la Tulcea pentru a marca finalizarea proiectului unde au participat activ la toate operațiunile desfășurate pe malul fluviului, cum cooperează și analizează tot ceea ce se întâmpla. Era ianuarie 2022, chiar cu o lună înainte de invadarea teritoriului ucrainean de către trupele rusești.

24 februarie… 24 de zile „vechime” la ISU Tulcea… Deschid televizorul. Breaking News! Am avut un șoc puternic, la fel ca întreaga lume. Din acel moment mi-am dat seama că nimic nu o să mai fie la fel la noul loc de muncă. Primul meu gând a fost: „Trebuie să ne mobilizăm!”. Și nu acea mobilizare de a merge la război, ci de a primi cetățenii care fugeau din Ucraina pentru a găsi adăpost și siguranță în țara noastră.

Privind lucrurile din interiorul sistemului militar, am observat cât de mult România, prin instituțiile și prin cetățenii săi, se implică în a-și ajuta vecinii. Am văzut pe viu cât de profesioniști și de dârzi sunt pompierii români, alături de care și eu eram. În câteva minute montau un cort, iar în alte câteva ore peste 25 de corturi erau gata să primească și să găzduiască pe oricine avea nevoie. Totul se întâmpla în Punctul de Trecere al Frontierei Isaccea-Orlovka. Puteai citi bunătatea din privirile colegilor… Alergau cu copiii în brațe pentru a-i duce mai repede la adăpost de ninsoare ori de ploaie… Ar fi fost în stare să îi ia pe toți în casele lor pentru a le oferi siguranță! Lacrimile li se prelingeau pe obraji… De cele mai multe ori, acestea înghețau din cauza temperaturilor extrem de scăzute.

Câteva zile mai târziu, mi s-a spus să merg la un depozit imens. Nu știam despre ce era vorba. La scurt timp, au început să își facă apariția mai multe camioane. Am zărit doar două inițial, ca până la urmă să număr peste 12. Încă nu eram dumirit ce era cu ele, dar și ce căutam eu acolo. Nu trece mult și îl văd pe comandantul Inspectoratului pentru Situații de Urgență din Regiunea Odessa. L-am recunoscut imediat după privirea pe care o avea. Era aceeași privire de uimire și de stimă pe care o văzusem în timpul exercițiului din ianuarie. Mi-am dat seama acum de ce era surprins. Venise în România pentru a transborda din șapte tiruri sosite din Germania ajutoare pentru colegii săi și oamenii din Regiunea Odessa, care începeau deja să simtă lipsa hranei și a lucrurilor de bază din pricina războiului. Parcă nu înțelegea de ce primesc aceste lucruri și de ce era totul atât de bine organizat. A realizat însă repede că tot ce se afla în camioane era un semn de sprijin din partea cetățenilor europeni și a pompierilor din Germania. Iar totul era atât de bine organizat de maiorul Anet Ungureanu de la ISU Tulcea și colegii de la Prefectură astfel încât totul mergea șnur. Atunci mi-am dat seama cât de importante sunt protocoalele de colaborare. Datorită proiectului implementat împreună cu pompierii ucraineni, am aflat nevoile oamenilor de acolo. Grație acestui „pod” format, am reușit să ne ajutăm nu vecinii, ci prietenii de peste Dunăre.

În următoarea zi, comandantul pompierilor din Regiunea Odessa a venit în Punctul de Trecere al Frontierei din Isaccea-Orlovka. Nu pot descrie uimirea pe care a avut-o când a văzut sute de voluntari și reprezentanți ai autorităților române și cât de implicați și de bine organizați suntem la graniță pentru primirea concetățenilor săi pe teritoriul nostru. Emoționat, nu își găsea cuvintele pentru a ne mulțumi și, chiar dacă nu ne cunoaște limba, s-a retras preț de câteva secunde cu translatorul. Când s-a întors, ne-a spus cu zâmbetul pe buze o singură propoziție: „Sunteți ca frații pentru mine!”.

Ce totul a început ca o colaborare între instituțiile a două state vecine, a continuat cu prietenii ce dăinuie și astăzi, cu speranța revenirii la o stare de normalitate cât mai curând…

Nicolae Botezatu