Mare parte din tainele profesiei de pompier le-a „furat” chiar de la tatăl său. Niciodată nu s-a gândit să urmeze un alt drum. Același pe care și cel care i-a dat viață a mers până în anul în care proaspătul absolvent al Facultății de Pompieri a preluat „ștafeta”. Maiorul Flavius Iscru, comandantul Detașamentului de Pompieri Drobeta-Turnu Severin, a admirat de când era de-o șchioapă salvatorii cu cască roșie, cărora le spunea mereu că va deveni colegul lor. Și s-a ținut de cuvânt
Am crescut în curtea pompierilor. De altfel, locuiam peste stradă de sediu. Mulți salvatori cu care mergeam prin unitate când eram copil au ajuns acum să-mi fie colegi. Dintotdeauna mi-am dorit să fac parte din familia lor și niciodată nu am avut altceva în plan! Îl vedeam mereu pe tatăl meu cât de mândru era de uniforma militară. Am mers împreună cu el la admiterea la Facultatea de Pompieri, unde am intrat cu una dintre cele mai mari medii. Am absolvit facultatea în 2011, an în care tatăl meu, pompier cu experiență, a trecut în rezervă. A fost schimb de generații”, mărturisește maiorul Flavius Iscru, comandantul Detașamentului de Pompieri Drobeta-Turnu Severin al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Mehedinți.
Ofițerul își amintește și acum prima intervenție majoră la care a participat, un incendiu puternic izbucnit la un depozit de reciclare materiale plastice. Fumul gros și negru se vedea de la peste 30 de kilometri depărtare. Riscul ca flăcările să se extindă la locuințele din proximitate era extrem de mare, hala fiind situată într-un cartier de case, însă deciziile rapide și corecte au făcut ca misiunea să se încheie cu succes. „Au fost angrenate toate forțele de la Detașamentul de Pompieri Drobeta-Turnu Severin, în sprijin venind și colegii de la Orșova, Vânju Mare și Strehaia. Consider că este bine să-ți asculți oamenii. Un coleg a sugerat să folosim o autospecială pentru decontaminarea tehnicii şi terenului pentru mutarea capetelor de tractor care se aflau în depozit, iar un alt coleg a dat cu tunul de apă lângă ele. Incendiul nu s-a extins, fiind stins în limitele în care l-am găsit”, își amintește comandantul pompierilor din Drobeta-Turnu Severin.
De atunci, maiorul Flavius Iscru a participat la fel și fel de intervenții, iar una dintre cele mai recente a fost și printre cele mai grele cu care s-a confruntat de-a lungul carierei sale, un accident rutier pe cât de spectaculos, pe atât de periculos. Un TIR căzuse într-o prăpastie, deasupra căii ferate. Șoferul, cetățean ceh, rămăsese captiv între fiarele contorsionate ale autocamionului, cu capul în jos, însă conștient. Nu vorbea nicio limbă de circulație internațională, iar comunicarea cu acesta a fost anevoioasă. „Pericolul cel mai mare – liniile de curent de pe calea ferată. Exista în orice moment posibilitatea de a se face un arc electric și nu puteam lucra. În plus, poziția TIR-ului ne îngreuna și mai mult misiunea deoarece în momentul în care tăiam cabina, aceasta se rabata peste șine. S-a intervenit pe ceas, centimetru cu centimetru. În același timp, am asigurat toată încărcătura pentru ca aceasta să nu cadă peste cabină. Circulația trenurilor a fost oprită, iar linia electrică a fost legată la pământ. Accesul la victimă s-a făcut și cu ajutorul alpiniștilor, la intervenție participând peste 20 de pompieri. A fost o misiune extrem de dificilă, dar conducătorul autocamionului a fost scos în viață, fără prea multe răni, doar câteva zgârieturi. A avut mare noroc!”, spune maiorul.
Uneori, solicitările par parcă desprinse din filmele bazate pe teorii conspirative, însă orice misiune este tratată cu maximum de seriozitate. „Ne-am deplasat împreună cu echipajul CBRNe și aparatura specifică la locuința unei doamne care ne sesizase faptul că pământul de flori pe care l-a cumpărat de la un centru comercial provine de la Cernobîl, iar radioactivitatea acestuia îi provoacă o stare de rău. Echipajul a efectuat verificări și, după ce i-am comunicat femeii că totul este în regulă, s-a liniștit”, povestește Flavius. Cu toate că a participat la nenumărate intervenții, după cum spune chiar el, „La o mie de intervenții, m-am oprit din numărat”, comandantul își amintește cu emoție de o misiune de stingere a unui incendiu la locuința unei octogenare. Bătrânica a fost atât de fericită că pompierii i-au scos din flăcări televizorul și cei câțiva bănuți pe care reușise să-i strângă cu greu din pensie, încât lacrimile de bucurie ale bunicuței s-au „extins” și pe obrajii plini de fum ai salvatorilor…
Dragostea pentru profesia de pompier, transmisă de tatăl lui, a fost moștenită și de băiețelul lui Flavius care, deși are doar câțiva anișori, împărtășește același vis. „Băiatul meu este înnebunit! Vrea tot timpul la Pompieri! A devenit mascota unității! Soția mea este și ea cadru militar, dar la Jandarmi. Când am cunoscut-o, nu știam unde lucrează. După ce am aflat, mi-am asumat riscul. Și socrul meu poartă uniformă, dar a Frontierei. Numai polițiști nu avem în familie”, glumește ofițerul.
Maiorul Flavius Iscru, „mare om, mare caracter”, s-a făcut într-un timp extrem de scurt respectat de toți cei pe care îi coordonează, dar și de conducerea ISU Mehedinți. Profesia de pompier i se potrivește ca o mănușă și nu-și imaginează o clipă că ar putea face altceva. La intervenții, vocea sa puternică reușește să ajungă la urechile tuturor, fără să aibă nevoie de portavoce. Și, pentru că fiecare secundă contează, în timpul misiunilor auzi adeseori cum colegii se strigă între ei nu după grad, nume, prenume, ci după… poreclă. „Dacă eu intru, trebuie să intri și tu! Teama există! Nu se poate fără! O intervenție banală poate fi ultima. Nu știi ce găsești acolo. De exemplu, o butelie aflată într-o încăpere îți poate strica toate socotelile. Pompierii știu că până să te ardă flăcările, fumul te omoară, iar siguranța salvatorilor este pe primul loc. Dar, plecăm toți, ne întoarcem toți!”, mai spune comandantul Detașamentului de Pompieri Drobeta-Turnu Severin.
Natalia Traicu