În urmă cu un an, întreaga planetă afla despre existența unui nou virus, care se răspândea cu viteza luminii, și care a schimbat, peste noapte, viețile oamenilor de pretutindeni. Încă de la începutul apariției noului coronavirus, lumea medicală a făcut tot posibilul să descopere tratamente sau vaccinuri care să ajute omenirea în lupta acerbă cu pandemia. Acum, la început de an, privim cu speranță apariția vaccinurilor împotriva SARS-CoV-2, iar România se află în plină campanie de imunizare
Anul 2020 a fost unul dificil, plin de provocări. În calitate de medic, dar și de manager al Spitalului de Urgență „Prof. dr. Dimitrie Gerota” al Ministerului Afacerilor Interne, cum ați reușit să faceți față tuturor problemelor cu care v-ați confruntat?
Consider că a fost un an greu, nu numai pentru mine sau pentru colegii de Gerota, ci și pentru întreaga omenire, într-un fel sau altul. Am răspuns provocărilor pe care le-am întâmpinat. Unele dramatice, pe care însă am reușit să le depășim împreună, cu solidaritate, cu multă empatie.
Ați trecut, împreună cu o parte din colectivul spitalului, printr-un moment extrem de dificil. A fost primul spital din România carantinat. De atunci a trecut aproape un an. Cum ați reușit, între timp, să vă adaptați noilor măsuri impuse de pandemia de COVID-19 și să vă continuați activitatea?
A fost un moment critic cel de început. Probabil și pentru că inițial se știau puține lucruri despre virus, despre boală. Am avut noi ghinionul să pornim așa. Am reușit să depășim acele clipe, toți. Întreaga echipă a spitalului a trecut cu bine momentul. Am reușit să repornim activitatea spitalului, să reluăm toate tipurile de activitate medicală pe care le aveam înainte de această pandemie. Evident că la un volum mai mic, impus de rigorile și standardele epidemiologice actuale, Spitalul de Urgență „Prof. dr. Dimitrie Gerota” nu a fost unul care să ofere prea multe variante în această direcție. Așa că limitarea unității medicale în ideea de a respecta rigorile epidemiologice a fost un deziderat. Am redeschis secțiile chirurgicale, internările continue și internările de zi, consulturile ambulatorii și, în același timp, am răspuns provocărilor societății, astfel încât am operaționalizat la Spitalul Gerota un punct mobil de colectare plasmă convalescentă. Iar mai nou funcționează și un centru de vaccinare.
Ați menționat faptul că în cadrul Spitalului Gerota funcționează un centru unde se poate dona plasmă. În ce condiții se poate face acest lucru și cine poate deveni donator?
Au fost evaluați toți cei care au solicitat o programare în vederea donării de plasmă. Condițiile de eligibilitate sunt aceleași ca la nivel național. Sunt pacienți care au făcut forme de boală în trecutul apropiat. Există limite de timp în care plasma respectivelor persoane este foarte bogată în anticorpi și atunci ar putea să ajute pacientul care o primește. Am recoltat atât de la angajați ai Ministerului Afacerilor Interne, cât și de la persoane civile.
Care considerați că au fost cele mai dificile provocări din ultimul an?
Evident, perioada de boală, perioada de internare. Noi ne-am îmbolnăvit atunci când toate persoanele pozitive se internau în spital. A fost la fel de greu de suportat perioada de internare de către noi, cei care am avut simptome, mai mult sau puțin grave, dar și de colegii cu o simptomatologie ușoară. Pentru toată lumea a fost grea acea perioadă, una de completă izolare, când nu ai pe nimeni apropiat alături de tine. Și perioada premergătoare în care noi am rămas împreună cu pacienții noștri în spital a fost una dificilă. Temerea legată de evoluția pacienților noștri sau de evoluția noastră a fost una destul de mare. După ce spitalul s-a redeschis, a fost la fel de dificil pentru că revenirea după un șoc lasă urme și, paradoxal, colegii care nu s-au îmbolnăvit au fost mai marcați decât noi, cei care am făcut boala.
Ați devenit între timp și centru de vaccinare. Încă o responsabilitate ce a revenit la Spitalului Gerota. Aici se pot vaccina doar angajații MAI sau și alte persoane civile?
Centrul de vaccinare din Spitalul de Urgență „Prof. dr. Dimitrie Gerota” a fost înființat în etapa I, când a fost imunizat atât personalul propriu al spitalului, cât și al altor unități medicale. Toți cei care ni s-au adresat, fie s-au programat direct prin platformă, fie ne-au trimis o solicitare pe mail. I-am primit și i-am vaccinat pe toți! În etapa a II-a, au primit vaccinul atât cadre ale MAI, cât și persoane ce erau eligibile conform etapei a II-a de vaccinare, adică cele care aveau diverse afecțiuni cronice ori cu vârsta peste 65 de ani.
Știm cu toții că vaccinarea nu este obligatorie, inclusiv cea împotriva COVID-19. Alegerea aparține fiecărei persoane. Însă aici vorbim despre cazul dumneavoastră. Ați ales să vă vaccinați împotriva noului coronavirus. Ce v-a determinat cel mai mult să faceți această alegere?
În primul rând faptul că sunt medic! Am așteptat vaccinul cu foarte multă speranță! În perioada în care am fost în carantină, mă gândeam la acest moment, care a venit mai repede decât mă așteptam. Asta din punctul de vedere al medicului. Din punct de vedere uman, oricine trece printr-o suferință sunt convinsă că se gândește să nu se mai repete această situație. Apropo de statusul meu imunologic, încă mai am anticorpi. M-am consultat cu medicii de la Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș”și m-au sfătuit că ar fi bine să mă vaccinez. Și am făcut-o fără nicio reținere, pentru că am deplină încredere în vaccin.
Ați avut efecte secundare după vreuna dintre cele două doze administrate?
După prima doză, efectele au fost relativ minore. În cazul meu, s-au redus la o mică durere la nivelul locului de injectare. Alți colegi au avut frisoane, cefalee sau greață. După rapel, urmările au fost puțin mai variate, adică dureri de mușchi, curbatură, frisoane, stare de oboseală ori somnolență. Unii au avut pusee febrile, dar toate efectele secundare s-au limitat la 24 de ore după vaccinare.
La început de an 2021, vă rugăm să transmiteți un mesaj din partea unui învingător împotriva noului coronavirus
Trebuie să ne bucurăm de viață pentru că, așa cum mi s-a întâmplat mie, fiecăruia dintre noi, la un moment dat, ni se poate întâmpla o nenorocire, o dramă. Iar regretele nu înlocuiesc sentimentele trăite, emoțiile împărtășite, îmbrățișările nedate. Aceasta este principala lecție pe care eu am învățat-o în perioada dificilă prin care am trecut. Ar trebui să ne trăim viața la momentul actual, fără să facem prea multe planuri de viitor și să ne bucurăm de timp, de fiecare moment pe care îl avem la dispoziție. De multe ori punem bariere, lăsăm o îmbrățișare pentru mai târziu, o urare pentru altă dată și s-ar putea ca viața să nu ne mai ofere această ocazie.
▪ Irina Drăgan; Andrei Grigore