Cu siguranță mulți dintre noi ne-am gândit, măcar o dată, cât de măreț trebuie să fie acel sentiment când salvezi o viață. O încununare a profesiei alese, o împlinire sufletească ce nici nu se poate descrie în cuvinte…un destin. De multe ori, diferența între viață și moarte sălășluiește într-o clipă. Dar și în omul potrivit la locul potrivit. Un asemenea OM este agentul principal de poliție Violeta Dorina Țica de la Compartimentul Analiză și Prevenirea Criminalității al Inspectoratului de Poliție Județean Prahova. În miezul nopții, aceasta a smuls din ghearele „întunericului” un suflețel de o lună. A crezut cu tărie în ea, dar, mai cu seamă, în… Divinitate!
Tot cu credință, Violeta pășea în urmă cu șapte ani într-o „misiune” pe care și-o dorea parcă de când se știe. Un drum lung și anevoios, însă „eleganța” pașilor săi a doborât obstacol după obstacol. „În anul 2018, am îmbrăcat uniforma de polițist. Am trăit un sentiment pe care nu o să-l uit niciodată. Îmi doream cu ardoare să devin un om al legii, al onoarei. Tatăl meu m-a susținut cu tot ce a putut, dar am regretul că nu a apucat să mă vadă… așa cum își dorea și el să mă vadă. Prima funcție pe care am ocupat-o a fost aceea de administrator de rețea la Compartimentul Comunicații și Informatică al Inspectoratului de Poliție Județean Prahova. Nu vă ascund faptul că, în acea perioadă, eram prima femeie din MAI încadrată pe acest post. Consider însă că am «administrat» totul cu bine. Ulterior, mi s-a încredințat o nouă misiune la Protecția Animalelor unde, de asemenea, am dat tot ce este mai bun din mine. Dintotdeauna, iubesc oamenii, iubesc copiii, iubesc necuvântătoarele! Din anul 2023, activez la Compartimentul Analiză și Prevenirea Criminalității al IPJ Prahova, iar activitățile pe care le desfășor în preajma micuților îmi dau putere, încredere și credința că ceea ce fac zilnic este ce mi-am dorit de când mă știu”, a spus agentul principal de poliție Violeta Dorina Țica. Dar activitățile Violetei nu se rezumă doar la cele desfășurate la lumina zilei.
Întâmplare, poveste sau destin?
Pot fi considerate introducerea, cuprinsul și finalul unei misiuni… de suflet. Una în care curajul, tăria de caracter și, din nou, credința Violetei și-au pus „amprenta”. O noapte în tihnă de octombrie, care nu prevestea ce a urmat. Secunde ce păreau o veșnicie, o luptă în care viața a învins! „În timp ce dormeam, Nero, cățelușul meu, a început să latre insistent. Nu îmi spunea că îi este foame sau sete, ci dorea să-mi transmită că ceva nu este în regulă și că-i musai să intervin. Instinctul său a sesizat pericolul ce domnea în blocul în care locuiesc. Din somnul profund, desculță, am ieșit pe casa scării. Urletele disperate ale unor părinți răsunau de pretutindeni. Minunea lor, un băiețel de o lună, se înecase cu sirop de tuse. Nu mai respira, iar fiecare secundă devenise o eternitate”, își amintește, cu emoție vădită, agentul principal de poliție Violeta Dorina Țica de la IPJ Prahova.
„Pentru noi, Nero nu este doar un câine. Este pur și simplu un membru al familiei. «Dulăul» nostru blajin a demonstrat, încă o dată, că animalele simt și reacționează dincolo de ceea ce noi, oamenii, putem explica”
Fără să stea pe gânduri, Violeta a luat bebelușul în brațe și a început să-i aplice manevrele de resuscitare. Nu va uita niciodată rezonanța strigătului de disperare al mamei micuțului: „Vă rog, salvați-mi copilul!”. Cu stăpânire de sine, cum numai Violeta știe de unde a avut, polițista a reușit să-l facă pe bebeluș să respire din nou. Ulterior, băiețelul a fost transportat la spital, unde medicii au confirmat că primejdia fusese înlăturată. Violeta și Nero deveniseră îngerii lui salvatori. „Pentru noi, Nero nu este doar un câine. Este pur și simplu un membru al familiei. «Dulăul» nostru blajin a demonstrat, încă o dată, că animalele simt și reacționează dincolo de ceea ce noi, oamenii, putem explica. Pe Nero l-am adoptat… de la Poliție. Era cel mai mic, cel mai neajutorat. Însă așa a fost să fie… ”, a mai spus agentul principal de poliție.
Se mai spune că în viață sunt multe coincidențe, unele nefericite, dar altele fericite… Pe când Violeta a urmat cursurile de prim-ajutor de la IPJ Prahova, una dintre întrebările sale a fost aceea cum se salvează un bebeluș. Daca am spune că este vorba de premoniție, poate ar fi prea mult. Cu certitudine, a fost nevoia sa de a învăța, de a putea fi pregătită în orice moment, în orice context. „Dacă aș avea o super-putere, aș salva toți copiii!”. Ce dovadă mai mare de umanitate ne-ar putea oferi Violeta, ca să înțelegem ce fel de om este?
Intervenția din acea noapte a polițistei de la IPJ Prahova nu a fost singura sa „abatere” de când a îmbrăcat uniforma cazonă. Un scandal în blocul în care locuiește a scos-o din casă, cu ceva timp în urmă. Un bărbat pus pe „gâlceavă” își abuza soția. Aceasta țipa ca din gură de șarpe… Neputând să stea pasivă la astfel de violențe, Violeta a cerut sprijinul colegilor săi, iar aceștia au ajuns în timp util, fără ca acțiunile individului recalcitrant să poată produce o tragedie. „Dacă nu sunai tu, o omora!”, au fost cuvintele șefului ei.
Violeta Dorina Țica este și mamă. Iar așchia nu sare departe de trunchi… În vârstă de 18 ani, Daria se pregătește intens pentru a deveni polițist. Ba chiar unul criminalist. Iar cum aceasta și-a susținut mama până-n pânzele albe să ajungă om al legii, acum a venit rândul Violetei să își ajute fiica în îndeplinirea visului său.
Lecția de viață pe care polițista de la IPJ Prahova ne-a predat-o nu trebuie uitată niciodată. Aceasta poate deveni un model pentru oricare dintre noi…
Respectul nostru, Violeta!
Andrei Grigore