Două săptămâni de misiune în Franța, zeci de intervenții, o singură deviză: „Misiune îndeplinită!”. Pompierii români din cel de-al treilea contingent al modulului național specializat în stingerea incendiilor de pădure, dislocați în cadrul Mecanismului de Protecție Civilă al Uniunii Europene, s-au întors cu bine acasă. Printre ei s-a aflat și plutonier adjutant șef Ferencz Szilagyi de la ISU Bihor, aflat la cea de-a cincea misiune internațională. Pompierul a purtat în rucsacul său nu doar echipamentul de intervenție, ci și peste două decenii de experiență
„Cum să nu merg?”
Nu avea cum să stea deoparte și să privească indiferent imaginile cu incendiile care mistuiau pădurile din Franța. Nu avea cum. Pentru un pompier, dorința de a-și ajuta semenii nu se oprește la graniță, așa că a solicitat să facă parte din echipa care urma să plece în sprijinul colegilor francezi.
„Am fost și în alte misiuni internaționale, iar când am avut ocazia să plec din nou, nu am stat pe gânduri. Cum să nu merg? Îmi place să ajut oamenii, îmi iubesc profesia, iar astfel de misiuni sunt și o oportunitate de a învăța și de a face schimb de experiență cu pompieri din alte țări”
Pentru el nu era prima misiune de acest fel. Avea deja la activ două misiuni în Grecia, una în Franța și una în Italia. Știa ce îl așteaptă, știa că nu va fi deloc ușor. Cu toate acestea, nu a ezitat să se echipeze încă o dată și să-și lase familia acasă pentru a începe o nouă misiune peste hotare.
„Am fost și în alte misiuni internaționale, iar când am avut ocazia să plec din nou, nu am stat pe gânduri. Cum să nu merg? Îmi place să ajut oamenii, îmi iubesc profesia, iar astfel de misiuni sunt și o oportunitate de a învăța și de a face schimb de experiență cu pompieri din alte țări. Nu este însă ușor. De fiecare dată îmi las familia acasă. Am doi copii și știu că nici pentru ei nu este simplu, dar s-au obișnuit cu gândul că sunt pompier și că profesia mă duce, uneori, departe de casă”, mărturisește plutonier adjutant șef Ferencz Szilagyi, comandant de echipaj și conducător autospeciale în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Crișana” al județului Bihor.
Din același contingent român au făcut parte și alți șase pompieri bihoreni, unii cu misiuni internaționale la activ, alții aflați la prima experiență de acest fel peste hotare, dar cu aceeași dorință de a ajuta și de a învăța.
Cenușă din cer, flăcări cât vedeai cu ochii
Ajunși în Franța, în zona localității Correns, primul contact cu realitatea din teren le-a depășit chiar și cele mai negre scenarii.
Un nor uriaș de fum i-a întâmpinat încă de pe drumul către baza de operații, iar înaintarea a devenit imposibilă.
Au fost nevoiți să aștepte câteva ore până când accesul a fost securizat. Odată ajunși în bază, știau că nu este timp pentru repaus. Au intrat imediat în dispozitiv și au luptat cu flăcările până dimineața.
Nici prima noapte de odihnă nu a fost ușoară… Cenușa cădea din cer, fumul gros îi împiedica să respire normal, iar în jur, oriunde se uitau, vedeau cum ard pădurile…
Luptă cu focul, la temperaturi extreme
„A fost cea mai grea misiune de până acum! Nu se poate compara cu intervențiile din România. Vegetația din Franța este diferită, este foarte uscată. Sunt păduri de pin acolo, iar acestea ard ca și untura. În plus, orice con de pin pușcă precum popcornul și transmite incendiul mai departe. Ne-am luptat nu doar cu flăcările, ci și cu rezistența la temperaturile extreme, care ajung până la 42 de grade Celsius ziua, iar noaptea în jur de 32°C. Ne-a ajutat foarte mult echipamentul special, care este mai ușor în astfel de intervenții”, spune plutonier adjutant șef Ferencz Szilagyi, comandant de echipaj și conducător autospecială în misiunea din Franța.
Cu atât mai dificilă a fost misiunea pompierului bihorean cu cât una dintre atribuțiile sale a fost și aceea de a conduce autospeciala A3000, destinată stingerii incendiilor de vegetație uscată și de pădure.
„Conduceam într-o zonă necunoscută. În stânga era prăpastie, în dreapta erau stânci… serpentine… trebuia să fiu extrem de atent, pe o distanță de zeci de kilometri dus-întors pentru a alimenta autospeciala și a refula… Nu mi-am mai simțit tălpile, la un moment dat. Pe moment, însă, niciun pompier nu se gândește la toate acestea, ci se concentrează doar pe ceea ce are de făcut. Iar adrenalina ajută foarte mult. Nu a fost deloc ușor pentru niciunul dintre noi, însă totul a decurs așa cum am plănuit”, mai spune pompierul de la ISU Bihor.
Când experiența se citește dintr-o privire
Alături de el în Franța s-a aflat și colegul său, plutonier adjutant șef Aron Popa, un pompier la fel de experimentat, cu care a fost în toate cele cinci misiuni internaționale bifate.
Ferencz mărturisește că și-ar încredința oricând viața în mâinile lui, având încredere maximă în colegul său. Se cunosc atât de bine încât nici nu au nevoie de cuvinte, se înțeleg doar din priviri.
Nici colegii aflați la început de drum nu s-au lăsat mai prejos, dovedind același devotament și profesionalism.
„Extratereștrii” din România
Colegii francezi au fost impresionați de modul de lucru al pompierilor români, numindu-i „extratereștri” după ce au văzut rapiditatea și profesionalismul cu care se intervin. La finalul misiunii, salvatorii din Hexagon le-au mulțumit pentru sprijinul acordat, mărturisindu-le că le-au depășit așteptările.
Plutonier adjutant șef Ferencz Szilagyi a fost impresionat nu doar de imaginile greu de uitat cu vâlvătaia ce mistuia pădurile, ci și de chipurile localnicilor afectați de incendii. „În ochii lor citeai disperare. Pierduseră totul! Te marchează aceste imagini… Momentul în care ne-au mulțumit că i-am ajutat și că le-am readus puțină speranță a fost emoționant și pentru noi”, mărturisește pompierul bihorean.
Pe 16 august, după două săptămâni de foc, cel de-al treilea contingent al modulului național specializat în stingerea incendiilor de pădure, dislocat în cadrul Mecanismului de Protecție Civilă al Uniunii Europene, a revenit în țară.
O revedere de neuitat
Ajuns acasă, primul gând al pompierului Ferencz Szilagyi s-a îndreptat către familia lui și nici oboseala extremă nu l-a împiedicat să-i facă o surpriză fetiței sale în vârstă de 8 ani.
Împreună cu soția lui, a pus la cale o „misiune” mai specială: a apărut pe neașteptate la petrecerea la care participa fiica lui. Într-o clipită, bucuria din ochii copilei a șters de pe chipul salvatorului oboseala celor două săptămâni de foc, toate nopțile nedormite și intervențiile epuizante.
„Extrem, extrem de fericită când m-a văzut! A fugit către mine și mi-a sărit în brațe. A fost atât de surprinsă! Nu am cum să uit vreodată acel moment al revederii”, spune, cu emoție, pompierul de la ISU Bihor.
Salvatorii români au participat la misiune alături de colegi din mai multe state europene pentru limitarea și stingerea incendiilor de vegetație și fond forestier care au afectat Franța, demonstrând, încă o dată, că solidaritatea nu are granițe.
În spatele fiecărei intervenții s-au aflat oameni, fiecare cu propria poveste, cu propriile sacrificii, dar uniți de aceeași dorință de a fi acolo unde era nevoie de ei. La final, un singur lucru a contat: toți s-au întors cu bine acasă, la cei dragi, cu sentimentul că sprijinul lor a făcut diferența.
■ Natalia Traicu