În luna decembrie a anului 1868, o idee genială a unui inginer vizionar din domeniul căilor ferate avea să revoluționeze organizarea traficului urban. Semaforul, acest martor al evoluției tehnologice care te oprește din maratonul cotidian pentru a ajunge în siguranță la cei dragi, reflectă în luminile lui o pagină aparent banală din istoria civilizației rutiere, însă aglomerată de povești demne de… semnalizat
Traficul. O problemă care le-a dat mari bătăi de cap oamenilor încă dinainte de inventarea automobilelor. Pe străzile aglomerate ale Londrei de la mijlocul secolului al XIX-lea, intersecțiile erau un adevărat coșmar: trăsuri trase de cai, o mulțime haotică de pietoni și negustori de tot felul își întretăiau drumurile grăbite într-o junglă urbană. Fără reguli clare, traficul era extrem de periculos, accidentele fiind la ordinea zilei. Numai în anul 1866, peste 1.100 de oameni au pierit pe străzile londoneze, iar alți 1.300 au fost răniți.
Un pas îndrăzneț către traficul urban civilizat
În anul 1868, salvarea a venit de la britanicul John Peake Knight, un inginer de cale ferată care a avut cu o propunere genială: controlarea traficului urban folosind principii de semnalizare feroviară. Invenția sa a fost pusă în practică, iar pe 9-10 decembrie s-a scris istorie în intersecția dintre Bridge Street și Parliament Square, aici fiind instalat primul semafor din lume.
Regula era extrem de simplă, dar esențială: roșu pentru „Stop” și verde pentru „Trecere”. Culorile erau controlate manual de un polițist aflat la baza stâlpului metalic înalt de aproximativ 7 metri, pe care era montat un felinar alimentat cu gaz. Pentru că inovația a avut un succes impresionant, indicatoarele luminoase au fost instalate în mai multe intersecții.
O lună mai târziu însă, una dintre luminile semaforului alimentat cu gaz a explodat, polițistul care îl opera fiind grav rănit. Astfel, dispozitivul a fost temporar abandonat, fiind nevoie să mai treacă nu mai puțin de patru decenii până la introducerea unui sistem mult mai sigur: semaforul electric.
Și a fost… electricitate
La începutul secolului al XX-lea, automobilele erau deja o realitate care se răspândea cu o rapiditate uluitoare, în special pe străzile „tărâmului făgăduinței”. Astfel, în anul 1912, ambuteiajele făceau deja parte din cotidianul american.
Trimis să dirijeze traficul într-o intersecție aglomerată din Salt Lake City și sătul de claxoanele automobilelor, ofițerul de poliție Lester F. Wire s-a gândit că trebuie să existe o soluție pentru a facilita organizarea circulației rutiere. Inventiv din fire și „inspirat” de haosul urban, omul legii a conceput un alt sistem revoluționar, cu un design genial de simplu: un semafor realizat dintr-o cutie de lemn, perforată de fiecare parte. A vopsit două becuri în roșu și verde și a conectat cutia la sistemul de cabluri pentru tramvaie. Pentru a schimba luminile, s-a folosit de un comutator manual. Deși tot era nevoie de un polițist aflat în proximitate care să opereze sistemul, dirijarea traficului devenea mult mai facilă. Wire a așteptat însă prea mult pentru a-și breveta invenția, așa că, teoretic, sistemul nu îi aparține…
În august 1914, compania American Traffic Signal Company instalează la o intersecție din Cleveland un nou model de semafor, ce avea la bază proiectul lui James Hoge înregistrat în septembrie 1913. Sistemul, care permitea polițiștilor și pompierilor controlul semnalelor în caz de urgență, avea două culori și un semnal sonor care avertiza schimbarea luminilor. Trei ani mai târziu, în Salt Lake City sunt instalate primele semafoare interconectate. Acestea controlau șase intersecții prin intermediul unui panou manual.
În anul 1923, după ce a fost martor la un accident rutier care se putea transforma într-o tragedie, Garrett Morgan, un frizer din Cleveland, a realizat că cele două culori ale semaforului nu sunt suficiente, brevetând un sistem cu trei poziții: Stop, Go și o poziție de avertizare. Acesta s-a dovedit a fi mult mai sigur și mai eficient, fiind predecesorul semafoarelor pe care le întâlnim astăzi zi de zi în trafic.
Prima intersecție semaforizată electric din România
În țara noastră, primul semafor a fost instalat la 29 aprilie 1933, în Capitală, pe Calea Victoriei, la intersecția cu bulevardele Academiei și Regina Elisabeta. Semaforul utiliza clasicele culori roșu și verde, fiind vizibil de la 300 de metri distanță. Era alimentat electric, fiind legat de firele tramvaiului. Schimbarea luminilor era făcută de un agent de circulație prin apăsarea unui buton montat pe un stâlp, unde de altfel era amplasat și un telefon cu legătură directă la serviciul circulație, pentru a anunța rapid neregulile sau accidentele.
A patra culoare la semafor?
Mai nou, cercetătorii americani propun o schimbare radicală în modul în care funcționează semafoarele. După mai bine de 100 de ani în care participanții la trafic s-au ghidat după cele trei culori tradiționale roșu, galben și verde, oamenii de știință de la North Carolina State University susțin că a venit momentul și pentru cea de-a patra culoare, cel mai probabil alb. Cercetătorii subliniază însă că nu contează nuanța exactă, ci mesajul – un semnal clar pentru șoferi că mașinile autonome preiau controlul traficului. Cea de-a patra culoare a semaforului ar semnala șoferilor că deciziile privind oprirea sau pornirea sunt gestionate de mașinile inteligente. Când traficul revine majoritar în mâinile oamenilor, semaforul se întoarce la modul clasic – roșu, galben, verde. Așadar, să luăm în calcul, în viitorul apropiat, faptul că semaforul ar putea trece la o nouă etapă – una digitală și autonomă, în care mașinile comunică între ele și decid singure ordinea de trecere…
Indiferent de câte culori are semaforul, un lucru este cert: acesta nu este un simplu obiect de infrastructură, ci reprezintă un „personaj” vital în trecutul, prezentul și viitorul civilizației rutiere.
Natalia Traicu
Surse: https://ro.wikipedia.org; www.cineainventat.ro; https://www.iqool.ro; https://www.descopera.ro