Teza conform căreia istoria este o lecție susceptibilă de a fi aplicată în contemporaneitate este căzută în desuetudine, însă rămân actuale anumite pattern-uri care își găsesc valabilitatea și în zilele noastre.
De pildă, cunoscând istoria și în virtutea înțelegerii trecutului și înțelegând cauza unor acțiuni, ai o altă perspectivă asupra prezentului și a viitorului, iar unele fenomene nefaste pot fi preîntâmpinate. Cu alte cuvinte, având o viziune asupra trecutului, ai capacitatea – în condițiile în care recunoști semnele extremismului – să eviți o mutilare politică și socială a unei comunități. Mai mult decât atât, studiul – sau măcar familiarizarea – cu trecutul, îți oferă șansa de a te învăța să gândești critic, dincolo de șabloane și lozinci. În plus, înțelegerea terminologiilor (pe care mulți le folosesc, dar puțini le cunosc sensul), te plasează într-o coerență în raport cu lumea contemporană.
În consecință, dată fiind importanța istoriei atât în înțelegerea, cât și în structura unui popor, nu este de mirare că volumul „Istoria României” (Editura Corint, 2025), semnat de istoricii Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea și Pompiliu Teodor a ajuns la ce-a de-a patra reeditare. Mai mult decât atât, această reeditare survine „într-un moment de provocare al adresa ordinii democratice din România, provocare alimentată în parte prin manipularea trecutului”. Nevoia de a cunoaște istoria României – menționează în Prefața cărții istoricul Dennis Deletant – este supremă, iar „istoria este un subiect care ne definește pe toți”. Scopul istoriei, așa cum reiese din acest volum, nu este neapărat înregistrarea cronologică a evenimentelor, ci mai degrabă descrierea, înțelegerea și analiza fenomenelor și cauzelor care au dus la anumite efecte. Cu cât cunoașterea trecutului este mai apropiată de adevărul istoric, cu atât probabilitatea ca erorile trecutului să nu se mai repete este mai mare.
Sintezele realizate de cei cinci istorici coautori, contopite într-una singură, coerentă, unitară și analitică, reprezintă rezultatul unor laborioase cercetări speciale, întocmite de-a lungul unor ani îndelungați de studiu. Volumul își propune să redea istoria poporului român și al spațiului istoric românesc în toată complexitatea sa, în interacțiunea permanentă dintre români și ceilalți locuitori ai acestui spațiu și „în contextul creat de realitățile internaționale care au constituit cadrul geopolitic al istoriei românești”. Deși abordarea este cronologică, paginile cele mai multe sunt rezervate ultimelor două secole, odată cu constituirea națiunii române și până la sfârșitul totalitarismului. Din punct de vedere conceptual, teza volumului a fost reprezentată de coerență și articularea armonioasă a părților componente scrise de cei cinci istorici – dintre care doi sunt străini, unul american și unul englez, ambii recunoscuți pentru contribuțiilor lor științifice referitoare la istoria României.
Din punct de vedere structural, cartea este concepută în cinci părți, după cum urmează: „De la începuturile civilizației la sinteza românească” (Mihai Bărbulescu), „De la geneza statelor românești la națiunea română” (Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor), „De săvârșirea națiunii române” (Keith Hitchins), „România sub regimul comunist – decembrie 1947-decembrie 1989” (Dennis Deletant), precum și „România după 1989” (Dennis Deletant).
Firul metodologic al cărții pune în valoare ideea că istoria poate fi văzută ca formatoare a identității unei țări. Ea consolidează și susține ideea unei legitimități a poporului român și, de ce nu, a mândriei că cineva este parte din această comunitate. Firește, sunt descrise cu lux de amănunt și paginile mai puțin strălucitoare ale trecutului, în care românii au fost parte fie a autoritarismului lui Carol al II-lea, fie integrați în dictatura comunismului. Cu echilibru și justețe, sunt amintite și momentele legate de Holocaust și corupția care a influențat liderii de după căderea comunismului. Și, cu atât mai mult aceste evenimente este necesar să fie știute, tocmai pentru ca cineva să nu se mai lase pradă liderilor carismatici, demagogiei, propagandei, promisiunilor utopice. Șansa unei bune înțelegeri a prezentului stă în înțelegerea trecutului. Or, aceste pagini, demonstrează tocmai nevoia de cunoaștere, care stă la baza educației civice și a responsabilității. În fond, așa cum menționa și Nicolae Bălcescu, „istoria este cea dintâi carte a unei nații”.
Claritatea stilului, explicațiile detaliate, rigurozitatea construcțiilor argumentative și analizele profunde fac din această carte un excelent instrument de educație, menit a responsabiliza. Totodată, selecția de ilustrații color susțin și completează discursurile celor cinci istorici, dând greutate materialului prin prisma perspectivei vizuale.
Istoria, cunoașterea trecutului, prin multiplele exemple care s-au întâmplat cândva, te fac să înțelegi sensul toleranței și al pluralismului, precum și respectul pentru valorile fundamentale care au creat lumea de astăzi. Și, nu în ultimul rând, învățând semnificația responsabilității și a patriotismului, îți dai seama de rolul fundamental pe care îl ai în raport cu societatea care te-a format. „A fi ignorant în ceea ce privește trecutul tău înseamnă a rămâne copil toată viața.” Prin urmare, volumul de mai sus, care se referă unui public larg, are menirea de a educa în spiritul cunoașterii istoriei.
Mircea Preda