Plutonierul adjutant șef Călin Adam Fănica își păstrează aceeași modestie cu care își trăiește fiecare zi de slujbă. După aproape două decenii în echipa Inspectoratului de Jandarmi Județean „Ștefan cel Mare” Bacău, gestul său de ieri, găsirea și returnarea unei borsete cu 4.500 € și 7.564 lei, alături de un portofel cu carduri și documente, vorbește mai mult decât orice recunoștință: vorbește despre om
„Se întâmplă”, spune el, „din obișnuință și din respect pentru celălalt. Suntem nouă frați”, povestește Călin cu voce blândă. „Mama mea spunea mereu că și-ar dori ca dintre toți copiii să fie unul preot și unul militar. Eu am cochetat cu biserica, cântam la slujbe și încă merg, mai rar, dar am ales să fiu jandarm. Aici am învățat că responsabilitatea se măsoară în lucruri mici, în gesturi de zi cu zi”.
Era o zi obișnuită, o plimbare în timpul liber: parcarea unui complex comercial, agitația oamenilor și, între toate acestea, o borsetă uitată. Călin a văzut-o, a verificat conținutul, a făcut ce simțea că trebuie: a anunțat colegii și astfel proprietarul și-a recuperat bunurile.
„Să returnezi ce nu-ți aparține, să respecți legea și oamenii, asta ține vie credința mamei și onoarea uniformei pe care o port”
„Nu este o poveste despre eroi”, insistă el, „ci despre normalitate”. Pentru Călin, onoarea uniformei nu este un titlu de afișat, ci o responsabilitate pe care o trăiește simplu: „Să returnezi ce nu-ți aparține, să respecți legea și oamenii, asta ține vie credința mamei și onoarea uniformei pe care o port.”
Acea frază, rostită firesc, explică impulsul care l-a condus să facă ceea ce a făcut: nu pentru a fi văzut, ci pentru că așa trebuie.
„Atunci când proprietarul a revenit pentru a-și recupera lucrurile, chipul lui a spus totul: ușurare, recunoștință, încredere reînnoită într-o comunitate care încă are oameni gata să facă ce e bine.” Această întâmplare, mică în aparență, poartă amprenta lucrurilor care contează cu adevărat: integritate, modestie și simțul datoriei. Pentru comunitatea din Bacău, povestea lui Călin este un memento: bunătatea și corectitudinea sunt încă la îndemâna oricui.
„Fă ce e bine, chiar și atunci când nimeni nu urmărește aplauzele”
La final, Călin zâmbește și repetă principiul după care se ghidează: „Fă ce e bine, chiar și atunci când nimeni nu urmărește aplauzele.” În acea propoziție stă toată lumina acestei povești, nu laude, ci o alegere simplă, continuă și umană. Și pentru asta, în comunitatea lui, Călin rămâne un exemplu tăcut, dar vizibil, despre ceea ce înseamnă să fii jandarm și, înainte de toate, om.
Alexandra Dănculea