Astăzi marcăm o zi încărcată de emoție și recunoștință: ar fi fost ziua în care Șuier, sufletul blănos al Poliției Române, ar fi împlinit frumoasa vârstă de 10 ani. Din păcate, câinele polițist care a devenit un simbol al curajului, loialității și devotamentului în slujba siguranței publice ne-a părăsit recent, la scurt timp după ce în urmă cu aproximativ un an s-a pensionat, după o carieră strălucitoare în serviciul societății noastre.
Șuier nu a fost doar un excelent detector de substanțe interzise, cu un nas fin antrenat la Centrul Chinologic din Sibiu, ci și un patrimoniu viu al Ministerului Afacerilor Interne, un partener de nădejde la misiuni, festivaluri și evenimente unde securitatea și buna dispoziție mergeau mână în mână. De la primele zile, când l-am cunoscut ca pe un pui curios și jucăuș, până la anii în care și-a purtat cu demnitate rolul de câine specializat în detectarea substanțelor interzise, Șuier a rămas mereu iubitor și iubit.
Nu a purtat uniformă sau epoleți, dar în inimile noastre a fost mereu un polițist blănos de-al nostru, un camarad de neînlocuit. Nelipsit de la evenimentele noastre publice, de la filtre de siguranță până la marile festivaluri ca Untold și Neversea, Șuier a fost acolo pentru a veghea, a zâmbi copiilor care alergau spre el dornici să îl mângâie și pentru a le oferi celor mari siguranța unei prezențe calde și ferme în același timp.
A fost un suflet sociabil, cu ochi blânzi și un spirit jucăuș, dar ferm în îndatoririle sale. A fost un prieten care știa când să stea la poze, când să stea la mângâiat, și mai presus de toate, când să fie un sprijin de nădejde pentru colegii noștri în misiuni. Majoritatea publicațiilor naționale au preluat această veste tristă, prezentându-l pe Șuier nu doar ca pe un câine de serviciu, ci ca pe un adevărat erou, un simbol al credinței neclintite în ceea ce facem pentru siguranța comunității.
Șuier nu a fost doar un câine, a fost un coleg, un prieten și un adevărat camarad. Ne va lipsi mult, însă îi vom păstra memoria vie în fiecare misiune, în fiecare zâmbet de copil și în fiecare gest de devotament ce ne definește.
Drum lin, blănosule!
Alin Banu