„Arhivele nu sunt doar despre trecut, ci despre noi, despre societatea de astăzi și despre responsabilitatea pe care o avem față de generațiile care vor veni”
În fiecare an, la 31 octombrie, este sărbătorită Ziua Arhivelor Naționale, un prilej de a aduce în prim-plan activitatea specialiștilor din domeniul arhivistic și de a sublinia necesitatea conservării și valorificării documentelor istorice. Ziua nu a fost aleasă întâmplător, ci marchează momentul în care, în anul 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul de înființare a Direcției Generale a Arhivelor Statului din București, prin unificarea arhivelor Moldovei și Țării Românești
Arhivele reprezintă memoria scrisă a unei națiuni. Prin păstrarea și valorificarea documentelor, acestea ne oferă posibilitatea de a redescoperi trecutul, de a înțelege mai bine prezentul și de a transmite generațiilor viitoare moștenirea istorică și culturală a României.
Arhivele Naționale ale României au misiunea de a păstra și valorifica cel mai important tezaur documentar al țării – Fondul Arhivistic Național. Cele peste 36.000 de fonduri și colecții includ documente datând de la începutul secolului al XIII-lea până în perioada contemporană. Acte medievale și moderne, arhive instituționale și familiale, documente ale perioadei comuniste, hărți, fotografii și acte de stare civilă alcătuiesc o veritabilă mărturie a istoriei României.
În acest interviu, discutăm cu domnul dr. Cristian Anița, directorul Arhivelor Naționale ale României, despre locul unde sunt păstrate documente ce au scris istoria țării noastre, un loc ce poate fi etichetat drept un patrimoniu național. Acte oficiale și particulare, hărți vechi, proclamații, memorii, alături de manuscrise ale oamenilor de cultură și nu numai alcătuiesc un tezaur documentar de o valoare inestimabilă.
Dr. Cristian Anița este director al Arhivelor Naționale din anul 2018. A absolvit, în anul 1995, Facultatea de Istorie a Universității din București, ulterior obținând specializarea în arhivistică. De-a lungul carierei profesionale a urmat diferite cursuri și specializări, fiecare dintre acestea având însă aceeași direcție: arhivistica. Din anul 2016 este membru în Comisia Doctorală de îndrumare din cadrul Școlii Doctorale a Facultății de Istorie din cadrul Universității din București.
Cum apreciați, în anul 2026, rolul și misiunea Arhivelor Naționale ale României? Cum contribuie ANR la păstrarea memoriei istorice și a identității naționale?
Rolul Arhivelor Naționale ale României este fundamental, nu doar pentru păstrarea patrimoniului documentar și conservarea memoriei istorice, ci și pentru buna funcționare a statului și protejarea drepturilor cetățenilor. Arhivele nu reprezintă o simplă colecție de documente ale trecutului, ci o infrastructură esențială a statului de drept și a democrației. Documentele păstrate oferă dovezi asupra deciziilor și acțiunilor instituțiilor, permit reconstituirea unor situații juridice și administrative și fac posibilă verificarea faptelor. Fără aceste mărturii, responsabilitatea instituțională devine dificil de stabilit, iar exercitarea unor drepturi poate fi afectată.
Importanța Arhivelor Naționale pentru România constă și în responsabilitatea de a asigura continuitatea memoriei instituționale și colective. Modul în care documentele sunt create, păstrate și transmise generațiilor viitoare influențează ceea ce o societate va putea cunoaște despre propria istorie. De aceea, activitatea arhivistică nu trebuie privită ca o obligație administrativă secundară, ci ca o investiție în capacitatea țării de a-și înțelege trecutul, de a-și proteja prezentul și de a-și construi viitorul pe baza unor dovezi autentice.
În același timp, misiunea instituției presupune adaptarea la transformările digitale, prin dezvoltarea accesului online și asigurarea păstrării pe termen lung a documentelor electronice. Digitalizarea deschide noi posibilități de cercetare și apropie patrimoniul arhivistic de public, însă nu poate înlocui conservarea originalelor și nici nu poate recupera documentele pierdute sau distruse. Prioritatea rămâne, așadar, protejarea documentelor încă de la crearea lor, garantarea autenticității acestora și asigurarea accesului la informație pentru generațiile prezente și viitoare.
Valoarea unei instituții precum Arhivele Naționale se măsoară nu numai prin patrimoniul pe care îl deține, ci și prin capacitatea de a-l transmite intact, inteligibil și accesibil celor care vor avea nevoie de el. În esență, Arhivele Naționale nu sunt importante doar pentru că păstrează mărturiile trecutului, ci pentru că oferă societății reperele documentare necesare pentru a înțelege cine este, cum a ajuns aici și ce responsabilitate are față de viitor. Arhivele nu sunt doar despre trecut, ci despre noi, despre societatea de astăzi și despre responsabilitatea pe care o avem față de generațiile care vor veni.
Din anul 2018, de când vă aflați la conducerea Arhivelor Naționale ale României, care considerați că sunt cele mai importante realizări ale instituției și care sunt principalele provocări pe care le-ați gestionat în această perioadă?
Renovarea clădirii Arhivelor Naționale, renovarea clădirilor Arhivelor de la Gorj, Mehedinți și, urmează, Galați, proiectele de digitalizare și proiectul de norme privind documentele electronice, act normativ așteptat de întreaga societate, proiectele europene și cele pe fonduri Norvegiene. De asemenea, relațiile internaționale, unde am marcat două premiere: inaugurarea unui ciclu de conferințe pe teme de arhivistică contemporană (arhive digitale), unde invităm cei mai buni specialiști din Europa și nu numai – suntem deja la a cincea ediție –, precum și preluarea mandatului de Președinte al EURBICA (ramura europeană a Consiliului Internațional al Arhivelor). Și, nu în ultimul rând, salarizarea unitară a personalului Arhivelor Naționale.
Desigur, consider că sunt și multe lucruri pe care nu le-am rezolvat, dar facem eforturi deosebite pentru gestionarea cât mai eficientă a sistemului arhivistic național, în pofida provocărilor majore pe care le-a avut și le are instituția noastră, dar și societatea în general, cum ar fi: lipsa cronică a personalului de specialitate, deficitul de spații de depozitare și de clădiri speciale pentru arhive, efectele pandemiei și, mai nou, ale războiului de la granița de est, efectele schimbărilor climatice etc. Dar provocarea majoră este să ținem pasul cu evoluția tehnologică și, mai ales, transformarea majoră pe care o presupune relația cu inteligența artificială, care va modifica și domeniul nostru într-un mod pe care nu îl putem prevedea, ci doar îl putem intui.
Arhivele Naționale și-au deschis recent porțile pentru publicul larg cu o multitudine de expoziții tematice. Care au fost cele mai semnificative și care a fost impactul asupra publicului?
Redeschiderea spațiului expozițional al Arhivelor Naționale pentru publicul larg a reprezentat un pas important în direcția apropierii patrimoniului arhivistic de societate. Ne-am dorit să oferim vizitatorilor nu doar ocazia de a vedea documente valoroase, ci și posibilitatea de a descoperi, prin intermediul lor, povești despre oameni, evenimente și momente care au marcat istoria României.
Dintre expozițiile organizate în această perioadă, aș evidenția patru proiecte care ilustrează diversitatea patrimoniului nostru și modalitățile diferite prin care acesta poate fi valorificat.
„Din tezaurul Arhivelor Naționale” a oferit vizitatorilor o perspectivă amplă asupra istoriei spațiului românesc, de la documente medievale până la mărturii din perioada comunistă. A fost o invitație de a descoperi valoarea și diversitatea fondurilor pe care instituția noastră le păstrează și le pune la dispoziția cercetării și a publicului.
„Nadia Comăneci – Drumul către perfecțiune”, realizată cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la obținerea primei note de 10 din istoria gimnasticii olimpice, aduce în prim-plan un moment emblematic pentru sportul românesc și universal. Prin fotografii și documente, expoziția reconstituie atât parcursul excepțional al marii gimnaste, cât și contextul istoric în care s-a afirmat această performanță. Această expoziție poate fi vizitată până pe 12 noiembrie 2026.
Un alt proiect important a fost „George Enescu. Memoria creatorului”, organizat la împlinirea a 145 de ani de la nașterea compozitorului. Documentele personale, fotografiile, obiecte care i-au aparținut marelui compozitor și înregistrări din concertele sale au creat un parcurs care a pus în dialog personalitatea artistică și omul din spatele operei.
La 21 octombrie 2026, am vernisat expoziția „De la Atlantic la Pacific. Vizita Reginei Maria în America”, dedicată centenarului călătoriei suveranei în Statele Unite și Canada. Documentele și fotografiile de epocă reconstituie un episod semnificativ al diplomației românești și oferă, totodată, o perspectivă asupra felului în care Regina Maria a fost primită și percepută peste ocean. Vizitatorii sunt așteptați să viziteze expoziția până la data de 24 ianuarie 2027.
În ceea ce privește impactul asupra publicului, consider că valoarea acestor proiecte constă în capacitatea lor de a transforma patrimoniul arhivistic, considerat, eronat, inaccesibil, într-o experiență culturală relevantă. Subiecte precum performanța sportivă, muzica, personalitatea Reginei Maria sau istoria națională creează punți către diferite categorii de public.
Un semn important al interesului acestuia a fost și modificarea programului de vizitare a spațiului expozițional. Începând din septembrie, muzeul este deschis în zilele de sâmbătă și duminică. Această măsură ne permite să oferim mai multor persoane posibilitatea de a vizita expozițiile și de a include Arhivele Naționale în propriul program cultural.
Ne dorim ca publicul să perceapă Arhivele Naționale nu doar ca pe o instituție de conservare și cercetare, ci și ca pe un spațiu viu al întâlnirii cu istoria, în care documentele devin puncte de plecare pentru cunoaștere, dialog și reflecție.
Pe lângă expoziții, un loc important în programul nostru îl ocupă seria „Conferințele de miercuri”, prin care ne propunem să aducem în fața publicului teme de istorie, cultură și patrimoniu, prezentate de istorici, cercetători și specialiști. Întâlnirile oferă ocazia unor incursiuni aprofundate în subiecte mai puțin cunoscute.
Prin diversitatea subiectelor abordate, seria demonstrează că patrimoniul arhivistic poate constitui un punct de plecare pentru explorarea unor domenii variate, de la istorie și biografie la etnografie și cultura tradițională. Expozițiile și conferințele se completează reciproc: primele oferă contactul direct cu mărturiile trecutului, iar celelalte aduc contextul, interpretarea și perspectiva cercetătorului.
Clădirea Arhivelor Naționale a fost recent renovată. Ce măsuri s-au luat pentru protejarea documentelor vechi sau fragile?
Renovarea clădirii Arhivelor Naționale a inclus implementarea unor soluții tehnice moderne, menite să asigure protecția și conservarea pe termen lung a documentelor istorice, inclusiv a celor vechi și fragile. Au fost instalate sisteme de climatizare adaptate cerințelor actuale, care permit menținerea parametrilor de microclimat corespunzători conservării patrimoniului arhivistic. De asemenea, clădirea beneficiază de sisteme de detecție și alarmare antiefracție și anti incendiu, precum și de un sistem automat de stingere a incendiilor în depozitele care adăpostesc arhive medievale. Toate aceste măsuri contribuie la reducerea riscurilor și la asigurarea unor condiții adecvate pentru păstrarea și protejarea documentelor.
Care sunt condițiile în care cetățenii, cercetătorii și jurnaliștii pot consulta documentele păstrate de Arhivele Naționale ale României? În ce măsură sunt acestea accesibile și online?
Consultarea documentelor păstrate de Arhivele Naționale ale României este accesibilă cetățenilor, cercetătorilor și jurnaliștilor, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare, fără a fi necesar un statut profesional special. Potrivit Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996, documentele pot fi consultate, de regulă, după împlinirea unui termen de 30 de ani de la crearea lor, cu respectarea restricțiilor legale privind protecția datelor personale, a informațiilor cu acces restricționat și conservarea documentelor.
Pentru a consulta documentele în sălile de studiu, persoanele interesate trebuie să obțină un permis de acces și să identifice sursele relevante cu ajutorul instrumentelor de evidență arhivistică. În funcție de informațiile disponibile, acestea pot solicita documente din fondurile și colecțiile păstrate de Arhivele Naționale, pentru cercetare științifică, documentare jurnalistică, studii genealogice sau alte demersuri de informare. De asemenea, pot solicita copii, extrase și alte reproduceri ale documentelor, cu respectarea condițiilor legale și a procedurilor instituției.
În ceea ce privește accesul online, portalul descopera.arhivelenationale.ro permite utilizatorilor să identifice informații despre fondurile și colecțiile arhivistice și să consulte reproducerile digitale publicate. Documentele disponibile online reprezintă doar o parte a patrimoniului păstrat, digitizarea fiind un proces de durată, dependent de caracteristicile documentelor și de resursele disponibile.
Prin urmare, lipsa unui document din mediul online nu înseamnă că acesta nu poate fi consultat. În numeroase cazuri, cercetarea presupune identificarea documentelor prin intermediul instrumentelor de evidență disponibile online și solicitarea lor pentru consultare în sala de studiu a structurii Arhivelor Naționale care le păstrează. Accesul digital completează astfel consultarea tradițională.
În ce stadiu se află procesul de digitalizare a documentelor din patrimoniul Arhivelor Naționale ale României și care sunt perspectivele de dezvoltare a acestuia în perioada următoare?
Digitalizarea Fondului Arhivistic Național reprezintă una dintre direcțiile importante de dezvoltare ale Arhivelor Naționale ale României. Este un proces de durată, care presupune nu doar scanarea documentelor, ci și descrierea, indexarea și organizarea informațiilor, astfel încât acestea să poată fi identificate și consultate cu ușurință.
În ultimii ani, au fost derulate mai multe proiecte importante, unele cu finanțare europeană, altele realizate în cadrul unor parteneriate cu instituții și organizații interesate de conservarea și valorificarea patrimoniului documentar. Aceste colaborări contribuie la atragerea resurselor financiare și tehnice necesare, la dezvoltarea competențelor și la extinderea accesului la colecțiile arhivistice.
Un exemplu îl constituie digitalizarea documentelor medievale anterioare anului 1600, iar un altul este proiectul de digitizare a registrelor de stare civilă, care a permis digitizarea la nivel național a peste 11 milioane de pagini. Aceste documente pot fi consultate prin intermediul portalului descopera.arhivelenationale.ro.
Procesul continuă prin digitizarea clișeelor fotografice negative pe sticlă din fondul agenției RADOR. Proiectul „Memorii pe sticlă”, care a debutat în mai 2026, își propune să aducă în prim-plan o colecție unică și inedită de clișee fotografice negative pe sticlă, care surprind momente esențiale din istoria României interbelice. Proiectul este inițiat de Enisal Computers SRL, în parteneriat cu Arhivele Naționale ale României, Patriage – Asociația pentru Patrimoniu Cultural, Universitatea din București și Muzeul Municipiului București, având ca partener special Institutul Național al Patrimoniului. Proiectul este cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național, în sesiunea I/2026, aria tematică Patrimoniu cultural.
De asemenea, a început la 1 octombrie 2026 digitizarea fondului Recensământul populației din 1930. Într-o primă etapă, vor fi scanate documentele aferente județelor Durostor, Caliacra, Constanța și Tulcea, urmând ca procesul să avanseze treptat și asupra celorlalte județe.
Imaginile rezultate din toate aceste proiecte vor fi puse la dispoziția utilizatorilor prin intermediul portalului descopera.arhivelenationale.ro.
În perioada următoare, obiectivul este continuarea acestui demers și diversificarea tipurilor de documente care pot fi accesate în format digital. Rămân însă provocări importante, de la volumul foarte mare al patrimoniului și diversitatea suporturilor, limbilor și grafiilor, până la resursele tehnice și umane necesare. De aceea, prioritizarea fondurilor, asigurarea calității imaginilor și a meta datelor, conservarea fișierelor digitale pe termen lung și respectarea condițiilor legale de acces sunt componente indispensabile ale acestui proces.
Perspectiva noastră este aceea a unei digitalizări progresive, susținute și orientate către utilizator, prin care patrimoniul documentar al României să devină tot mai accesibil, iar valoarea sa istorică și culturală să poată fi valorificată de un public cât mai larg.
Cum pot contribui tehnologiile moderne și inteligența artificială la eficientizarea activității arhivistice, precum și la conservarea, accesibilitatea și valorificarea arhivelor?
Tehnologiile moderne și inteligența artificială pot contribui la transformarea activității arhivistice, atât prin eficientizarea proceselor interne, cât și prin facilitarea accesului publicului la fondul documentar. Ele pot deveni instrumente importante pentru modernizarea activității arhivistice, cu condiția să fie utilizate în mod responsabil și adaptate specificului documentelor de arhivă.
Acestea pot contribui la eficientizarea activităților de prelucrare și evidență arhivistică, prin automatizarea unor operațiuni repetitive, recunoașterea automată a textului din documentele digitizate, transcrierea manuscriselor și extragerea unor informații relevante. Astfel, timpul necesar anumitor operațiuni poate fi redus, iar specialiștii se pot concentra mai mult asupra cercetării, contextualizării și interpretării surselor.
Motoarele de căutare avansate, identificarea numelor de persoane și a denumirilor geografice, precum și căutarea după subiect sau conținut, dincolo de simpla identificare a unor cuvinte-cheie, pot oferi cercetătorilor și publicului larg noi modalități de explorare a arhivelor. În același timp, digitizarea contribuie la protejarea documentelor originale, prin reducerea manipulării acestora în procesul de consultare.
Un alt domeniu important este conservarea preventivă. Tehnologiile de monitorizare a temperaturii și umidității, alături de instrumente de analiză a imaginilor, pot sprijini identificarea unor riscuri pentru integritatea documentelor și intervenția în timp util. În cazul documentelor digitizate, strategiile de stocare securizată, realizarea copiilor de siguranță și verificarea periodică a integrității fișierelor sunt esențiale pentru păstrarea acestuia pe termen lung.
Nu în ultimul rând, noile tehnologii deschid posibilități de valorificare a patrimoniului arhivistic prin expoziții virtuale, platforme interactive, colecții tematice și instrumente educaționale. Inteligența artificială poate contribui la stabilirea unor legături între documente, la identificarea unor teme de cercetare și la prezentarea informației într-o formă mai accesibilă unor categorii diverse de public.
Este însă esențial ca utilizarea acestor tehnologii să fie însoțită de verificarea rezultatelor de către specialiști. Recunoașterea automată poate genera erori, mai ales în cazul manuscriselor, al documentelor deteriorate sau al scrierilor vechi, iar interpretarea informațiilor fără context poate conduce la concluzii inexacte. De asemenea, trebuie respectate cerințele privind protecția datelor cu caracter personal, drepturile de acces și securitatea informațiilor.
Inteligența artificială nu va înlocui niciodată expertiza arhivistului, dar o va putea completa. Tehnologia ne oferă instrumentele, dar competența profesională rămâne esențială pentru autentificarea, contextualizarea și interpretarea corectă a surselor.
Ce proiecte derulează sau intenționează să dezvolte Arhivele Naționale ale României pentru promovarea patrimoniului arhivistic în rândul tinerilor și a publicului larg?
Promovarea patrimoniului arhivistic în rândul tinerilor și al publicului larg reprezintă una dintre preocupările instituției noastre de mulți ani. Educația prin contactul direct cu patrimoniul este importantă. Iar programul național „Școala altfel” oferă un cadru potrivit pentru a-i familiariza pe elevi cu rolul și activitatea Arhivelor Naționale. Vizitele la sediul instituției, întâlnirea cu documentele istorice și descoperirea poveștilor pe care acestea le păstrează le oferă copiilor și tinerilor o perspectivă concretă asupra modului în care este cercetat, conservat și valorificat trecutul. Astfel de experiențe pot contribui la dezvoltarea interesului pentru istorie, la formarea spiritului critic și la înțelegerea importanței protejării patrimoniului cultural.
O altă direcție importantă este valorificarea digitală a patrimoniului arhivistic. Mediul digital ne permite să prezentăm documentele într-un format adaptat obiceiurilor de informare ale generațiilor tinere și să construim noi modalități de interacțiune.
De asemenea, considerăm importantă dezvoltarea colaborărilor cu instituții de învățământ, muzee, biblioteci și organizații culturale, pentru a integra mai bine resursele arhivistice în activități educative și proiecte dedicate tinerilor.
În ceea ce privește proiectele viitoare, ne dorim să continuăm diversificarea programului expozițional și cultural, să dezvoltăm instrumente digitale de prezentare a patrimoniului și să identificăm noi formule de colaborare cu mediul educațional. Obiectivul nostru este ca Arhivele Naționale să fie un spațiu deschis, în care patrimoniul istoric să poată fi descoperit nu doar de cercetători, ci și de tineri, familii și de toți cei care doresc să înțeleagă mai bine trecutul.
Credem că apropierea publicului de arhive începe prin transformarea documentului dintr-o simplă mărturie a trecutului într-o sursă de întrebări, descoperiri și reflecție.
La acest moment aniversar, ce mesaj doriți să transmiteți colegilor din Arhivele Naționale ale României?
Mulțumiri pentru munca desfășurată și să fie conștienți și mândri că ei, în calitate de custozi ai memoriei naționale, au o sarcina dificilă, uneori poate prea puțin înțeleasă de ceilalți actori sociali: aceea de a colecta, de a păstra, de a proteja și de a pune la dispoziție documentele care definesc parcursul societății românești.
În România, considerăm că este o misiune importantă întrucât instituția Arhivelor a fost una dintre primele din sistemul administrativ românesc modern, fiind implicată în desfășurarea și eficientizarea activității tuturor instituțiilor publice. Prin urmare, nu putem să ne imaginăm o continuitate statală și instituțională românească fără a recurge la expertiza arhiviștilor. Dar meseria noastră nu este doar despre trecut. Iar pentru a reuși să răspundem misiunilor administrației actuale, facem eforturi deosebite să ne conectăm la marile schimbări din societatea contemporană.
■ Natalia Traicu; Carmen Tudorache