Dr. Maria Cristina (Crina) Nedelcu este psiholog clinician și doctor în științe medicale, cu o experiență de peste 20 de ani în evaluarea și intervenția specializată pentru copiii și adolescenții cu tulburări de neurodezvoltare. În anul 2024, a înființat Fundația Neuroatipic, o organizație dedicată susținerii copiilor și tinerilor cu nevoi neurodiverse, prin proiecte care promovează incluziunea, accesul la educație și sănătate mintală de calitate. Prin colaborări interdisciplinare, fundația contribuie activ la crearea unui mediu social adaptat diversității neurologice
Reprezintă bullyingul o problemă care nu este conștientizată pe deplin de societatea românească?
Deși societatea românească a cunoscut evoluții importante în combaterea și prevenirea bullyingului, acest fenomen rămâne o problemă subevaluată în România, din mai multe motive și mă voi referi la câteva dintre acestea. Adesea, bullyingul este minimalizat și confundat cu „tachinările” normale între copii. Mai mult, există adulți care consideră că intimidarea face parte din procesul de creștere și că „întărește caracterul”, prin urmare aceștia nu iau măsuri atunci când constată situații de bullying. Unul dintre obstacolele majore în combaterea și prevenirea bullyingului este lipsa informațiilor privind recunoașterea semnelor, ceea ce face ca mulți elevi sau chiar părinți și profesori să nu identifice fenomenul. Stigma socială împiedică victimele să raporteze incidentele. Există teama copiilor agresați că dacă informează adulții cu privire situația cu care se confruntă, pot fi considerați „pârâcioși” sau „plângăcioși”. Nu există o conștientizare suficientă cu privire la impactul pe termen lung al acestui fenomen asupra dezvoltării copiilor și adolescenților.
Care sunt semnele care ne avertizează că un copil este victima bullyingului?
Semnele pot fi observate atât în comportamentul său, cât și în schimbările fizice sau emoționale. Toate aceste informații apar în cele patru ghiduri de prevenire și gestionare eficientă a bullyingului, lansate de Poliția Română, prin Direcția Siguranță Școlară, în parteneriat cu Fundația Neuroatipic, pentru a facilita identificarea cât mai rapidă a situațiilor de bullying. Putem să ne ridicăm semne de întrebare atunci când copilul evită anumite zone din școală; apare deseori și fără motiv cu umerii aplecați, capul plecat, evitând contactul vizual; se plânge de dureri de cap, stomac sau alte afecțiuni fără o explicație medicală clară; are vânătăi sau răni inexplicabile; se concentrează mai greu și îi scade implicarea în activitățile școlare; performanța academică poate fi afectată; este mai tăcut, trist, morocănos sau poate plânge frecvent, uneori fără motiv; manifestă probleme comportamentale, inclusiv agresivitate; sunt informații că evită să meargă singur pe hol, la baie sau să rămână singur în clasă; pierde obiecte personale fără justificare sau ajunge acasă cu haine rupte/murdare; caută excesiv prezența prietenilor sau a cadrelor didactice în pauze pentru siguranță; pare îngrijorat de siguranța sa și are dificultăți de exprimare în clasă. Nu toate aceste semne trebuie să fie prezente simultan și este important de precizat că acestea pot avea și alte cauze, însă recunoașterea lor în contextul bullyingului este esențială pentru a interveni corespunzător.
Care sunt efectele bullyingului asupra copilului cu TSA (Tulburare de Spectru Autist)?
Copiii cu nevoi speciale reprezintă una dintre cele mai vulnerabile categorii în contextul bullyingului școlar. Pe lângă provocările specifice fiecărei etape de vârstă, acești copii se confruntă cu dificultățile legate de specificul dizabilității lor. Copiii cu TSA au, de regulă, dificultăți de comunicare verbală și nonverbală și sunt stângaci în interacțiunile sociale. Încep și mențin greu conversațiile, au probleme să înțeleagă gesturile și expresiile faciale și nu înțeleg limbajul nonverbal. Fac mari eforturi din aceste motive să interpreteze emoțiile și intențiile celorlalți, lucru care le afectează capacitatea de a forma relații. O altă particularitate a lor este că pot avea interese foarte specifice, modele repetitive de comportament, precum și nevoia de predictibilitate și rutină. Pot fi hipersensibili la stimuli din mediu (pot avea reacții intense la sunete, lumini sau texturi) sau hiposensibili (nevoia ca un stimul să fie mai intens pentru a-l putea percepe). Agresorii pot folosi nevoia de rutină sau sensibilitatea lor senzorială pentru a-i enerva. De pildă, pot ascunde obiectele personale ale copilului, pot întrerupe ritualurile care îl ajută să se simtă în siguranță, pot produce zgomote puternice în mod intenționat sau pot atinge copilul fără permisiune. Reacția copiilor cu TSA la bullying poate să se manifeste prin crize de furie sau comportamente auto-stimulative crescute, care pot fi interpretate greșit ca fiind „problematice”. Pot exista efecte dramatice ale bullyingului asupra copiilor cu TSA. Pe termen scurt, efectele pot fi agravarea simptomelor TSA existente (stereotipii, anxietate socială); regresie în abilitățile social-comunicaționale dobândite; crize de panică frecvente; izolare socială extremă și refuzul participării la activități. Efecte pe termen lung: dezvoltarea tulburărilor de anxietate și depresie; risc crescut de ideație suicidară în adolescență; dificultăți severe în formarea relațiilor interpersonale; probleme de încredere în autoritățile școlare și adulți.
Bullying-ul are efecte și asupra agresorului?
Agresorul se poate simți pe moment în avantaj în situațiile de bullying. Îi crește statutul social, percepe un sentiment de control și putere. În mod real, există costuri psihologice ascunse atât pe termen scurt (normalizarea violenței ca modalitate de rezolvare a conflictelor, probleme disciplinare crescânde în mediul școlar; deteriorarea relațiilor cu colegii și adulții), cât și pe termen lung (risc crescut de comportament antisocial și delincvență juvenilă; dificultăți în menținerea relațiilor sănătoase în viața adultă; tendința de a deveni agresori în familie sau la locul de muncă; probleme de empatie și conectare emoțională). În abordarea copiilor agresori, în actele de bullying lucrurile sunt mai complicate decât par la o primă evaluare și este important să luăm în considerare următoarele aspecte: mulți agresori au fost la rândul lor victimele bullyingului, comportamentul agresiv poate masca propriile insecurități și traume, lipsa intervențiilor timpurii perpetuează ciclul violenței, reabilitarea agresorilor este esențială pentru prevenirea recidivei.
Cum îi putem încuraja pe copii să ceară ajutor?
Este esențial să le oferim un mediu sigur și înțelegător, în care să se simtă confortabil să își exprime problemele și emoțiile. Comunicarea deschisă cu adulții de încredere, precum părinții sau cadrele didactice, este un pas important pentru a-i sprijini în situații dificile, cum ar fi bullyingul. Copiii trebuie să înțeleagă faptul că a cere ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci o dovadă de curaj și responsabilitate față de propria lor siguranță și bunăstare. De asemenea, este important ca ei să se simtă în siguranță și protejați atunci când raportează situații de bullying. Este util să le explicăm clar ce este bullyingul și cum pot recunoaște semnele acestuia, astfel încât să știe când este momentul să solicite sprijin. De asemenea, le putem oferi sfaturi practice, cum ar fi evitarea situațiilor periculoase, petrecerea timpului cu colegii de încredere și păstrarea unei atitudini calme în fața agresorului. Încurajarea exprimării prin comunicare asertivă îi ajută să spună ce îi deranjează într-un mod echilibrat și respectuos. Totodată, este important ca adulții să investigheze situațiile raportate și să ofere sprijin emoțional, protecție și soluții adecvate. Astfel, printr-un sprijin constant și empatic din partea adulților și prin educație despre bullying și modalitățile de intervenție, copiii pot fi încurajați să ceară ajutor atunci când se confruntă cu dificultăți, contribuind la prevenirea și gestionarea eficientă a acestor situații. Pentru copiii cu TSA în mod particular sunt importante folosirea de instrumente vizuale pentru explicarea conceptelor, crearea de scenarii sociale pentru exersarea cererii de ajutor, identificarea unui adult de încredere la școală cu care copilul se simte confortabil, dezvoltarea unui „plan de siguranță” clar și concret.
* Ghidurile anti-bullying, resurse practice pentru elevi, profesori și părinți, sunt disponibile gratuit pe www.sigurantascolara.ro și www.fundatianeuroatipic.ro.
Natalia Traicu