Arta în slujba criminalisticii
Îmbină talentul artistic cu munca de poliție și medicina legală, fiind singurul polițist criminalist din România ce poate reface un chip în lut, având ca reper doar un craniu. A „modelat” o premieră în domeniul portretului postmortem în lut și a portretului robot în lut, dar și în îmbătrânirea facială artificială, folosită în cazul persoanelor dispărute. Mai mult, a ajutat chiar la identificarea unor suspecți după… ureche. La propriu! Prin mâinile lui au „trecut” victime, criminali, violatori, tâlhari, fiecare caz soluționat dovedind și mai mult că arta criminalistică este misiunea ce i-a fost predestinată.
Comisar-șef de poliție Aurelian Bădulescu, specialist Forensic Art și portretist în lut, a absolvit Școala Populară de Artă și Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, iar tema „Reconstrucția facială” i-a adus un master în Criminalistică. Este coautor al volumului „Modelajul sculptural în criminalistică. Reconstrucția facială 3D” și, în prezent, pregătește o nouă carte destinată tinerilor polițiști care vor dori să-i calce pe urme.
Cine este Aurelian Bădulescu?
Sunt o persoană pasionată de fizionomia umană, de artă și Poliție încă din copilărie. Mi-am urmat visul studiind aceste domenii și unind informațiile în domeniul identificărilor faciale. Talentul pentru modelaj l-am descoperit în clasa întâi și tot atunci și iubirea pentru uniformă. În momentul în care am absolvit Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, mi-am dorit să explorez partea de poliție judiciară în zona furturilor din locuințe, încercând să studiez de la cel mai bun specialist al Poliției Municipiului Sibiu, comisarul-șef de poliție Stanciu. Am „furat” meserie studiind psihologia și tactica audierii martorului. M-a fascinat modul de audiere cu tactica apăsării unor butoane psihologice vulnerabile ale suspectului astfel încât acesta să recunoască fapta.
Ați reușit să îmbinați două pasiuni: arta și profesia de polițist. Sunteți specialist Forensic Art și portretist în lut. Ce implică activitatea pe care o aveți în cadrul Serviciului Identificări Judiciare al Institutului Național de Criminalistică?
Pentru a face artă criminalistică am fost promovat la Institutul Național de Criminalistică, unde am putut interacționa la propriu cu craniile umane cărora le-am refăcut chipul în proporție de 75-80%. Aici, la INC, toate științele – de la expertiză grafologică, chimie, biologie, fizică, până la artă plastică – sunt strânse într-un singur scop: identificarea judiciară. Pentru a putea face artă criminalistică, pe toate ramurile de activitate – reconstrucție facială postmortem, îmbătrânire facială artificială, portret robot, portret robot postmortem și portret reconstitutit din exploatarea imaginilor de supraveghere – mă ajută concepția despre viață.
Puteți realiza îmbătrânirea facială a unei persoane în baza unei fotografii făcută în perioada copilăriei. La ce ajută acest lucru?
Îmbătrânirile faciale ale copiilor sunt utilizate atunci când a trecut timpul, iar persoana dispărută se presupune că trăiește și s-a maturizat sau a îmbătrânit și presupune cunoștințe anatomice cranio-faciale. Dacă ajut la găsirea unui copil dispărut în urmă cu două decenii, primesc fotografia veche și realizez îmbătrânirea facială, în mod digital sau sculptural. A existat un caz în care am refăcut din lut și s-a reușit identificarea.
„În identificarea criminalistică folosim orice indiciu. Personal m-am specializat în observarea desenului auricular care nu minte niciodată. Am zeci de cazuri de persoane identificate doar pe desenul urechii.
Ați ajutat la soluționarea multor dosare cu autor necunoscut, iar colegii din întreaga țară vă cer adeseori sprijinul. Cât de importantă este munca unui artist criminalist într-o anchetă dificilă?
Sunt solicitat din țară pentru îmbunătățirea digitală prin artă criminalistică a unor fizionomii care din cauza unghiului sau distanței de filmare nu se observă foarte bine, pentru confirmarea unor identități faciale în domeniul recunoașterii faciale unde Poliția Română folosește cu succes softul de potrivire facială Neoface Watch, pentru realizarea de portrete postmortem ale unor cadavre cu identitate necunoscută unde fizionomia nu se mai poate observa din cauza fenomenului de putrefacție a fizionomiei, în cazul persoanelor înecate, arse sau mâncate de animalele sălbatice. Am avut succes la nivel național în mai multe cazuri de omor, unde după ce am realizat aceste portrete, victimele au fost identificate și, ulterior, și autorii. Sunt solicitat și pentru portrete robot, îmbătrâniri faciale și reconstrucții faciale după craniu și, nu în ultimul rând, să contribui cu cunoștințele pe care le dețin la confirmarea identității sau nonidentității persoanelor suspecte de infracțiuni din țară. În identificarea criminalistică folosim orice indiciu. Personal m-am specializat în observarea desenului auricular care nu minte niciodată. Am zeci de cazuri de persoane identificate doar pe desenul urechii.
Există un caz anume care v-a impresionat în mod deosebit?
Un caz care m-a impresionat din punct de vedere al acurateței realizării chipului este unul de la Cluj. Ancheta bătea pasul pe loc, am primit chipul unei persoane arse in proporție de 80%. Am refăcut chipul, iar persoana a fost identificată în trei ore de la transmiterea portretului. Am impresia uneori că nu sunt singur atunci când creez aceste portrete. Parcă un înger al creativității îmi ghidează creionul digital. Fiecare caz are ceva special. Pe toate le am strânse în suflet, în subconștient, ca pe o experiență care mă liniștește.
„Întreaga fizionomie este geometrie sacră, simbolizează trăsăturile caracteristice sufletului. Aspectul facial pune în evidență caracterul uman și nu e întâmplător cum arătăm. Pentru a identifica un chip, fac o introspecție în sine, tocmai pentru a reda unicitatea.
Cât de importantă este credința în Dumnezeu pentru un artist criminalist?
Consider că, pe lângă știință, foarte importantă este credința în viața unui artist forensic. El trebuie să lucreze în orb pornind de la aproape nimic (craniu, urmă de memorie, cadavru mutilat) și să recreeze o fizionomie a unei persoane necesară identificării criminalistice, iar când chipul reapare, parcă și eu rămân un pic surprins. Cred în Dumnezeu. Pot să privesc corpuri neînsuflețite pentru că văd corpul uman ca un palton din lut, iar dacă le găsesc identitatea, reușesc să le redau familiilor și, astfel, acestea au parte de liniște. De altfel, când e vorba despre partea artistică, consider că doar 70% este contribuția mea, 30% cred că este inspirație. Întreaga fizionomie este geometrie sacră, simbolizează trăsăturile caracteristice sufletului. Aspectul facial pune în evidență caracterul uman și nu e întâmplător cum arătăm. Pentru a identifica un chip, fac o introspecție în sine, tocmai pentru a reda unicitatea. Dacă nu aș avea ochiul de artist, probabil că aș avea mai puține identificări. Pe tot parcursul meu în profesie am simțit ajutorul lui Dumnezeu.
Ați lucrat și la un proiect mai aparte: reconstrucția chipului unui călugăr după un craniu ce are o vechime de peste 300 de ani, posibil cel al Sfântului Pahomie. Ce anume v-a determinat să faceți această sculptură?
În trecut am lucrat la realizarea unei reconstrucții faciale după un craniu aparținând Sfântului Pahomie de la Gledin, vechi de peste 300 de ani. Am utilizat un scaner 3D, o imprimantă 3D, silicon lichid și păr facial natural. Am dorit să testez aceste materiale. Observând chipul omului toată viața și trăsăturile de caracter, am ajuns la concluzia că jocul dintre concavitățile și convexitățile faciale se armonizează după un cod geometric divin care oglindește clar caracterul unui om. Nu este vorba de predestinare, ci doar de preocupare, atitudine și comportament social.
„Nu am identificat încă un coleg care să poată să privească diferite cadavre, să aibă talent pe modelajul în lut și care să-și dorească să refacă chipuri de oameni decedați. Cu părere de rău, probabil că sunt ultimul specialist…
La momentul actual, în afară de dumneavoastră, mai sunt artiști criminaliști în România?
Nu știu câți artiști criminaliști mai sunt în țară activi, dar pot spune că sunt singurul specialist în lut, având chiar o premieră în domeniul portretului postmortem în lut și a portretului robot în lut. Nu am identificat încă un coleg care să poată să privească diferite cadavre, să aibă talent pe modelajul în lut și care să-și dorească să refacă chipuri de oameni decedați. Cu părere de rău, probabil că sunt ultimul specialist… Încă lucrez la o carte în care să notez toate informațiile acumulate pentru a le transmite tinerilor polițiști.
Natalia Traicu