Destinul a făcut ca Ciprian Petruț, pompier militar la ISU Bihor, să fie omul potrivit la locul potrivit. Aflat în timpul liber, acesta i-a salvat viața unei fetițe în vârstă de doi ani, care zăcea inconștientă pe caldarâm. Paramedicul a intervenit rapid și i-a acordat micuței primul ajutor, reușind să o scoată din ghearele morții în ultimul moment
Se întorcea de la Oradea. Mai avea câțiva kilometri și era nerăbdător să ajungă acasă, la fetițelelui. Însă „ceva” l-a împins pe Ciprian să aleagă un alt traseu, chiar dacă știa că acesta era mai lung. Ajuns în localitatea Tămășeu, a zărit mai mulți oameni la marginea drumului, adunați în jurul unui trup micuț. Și-a dat seama că ceva nu este în regulă și a oprit imediat mașina. „M-am apropiat și am văzut o fetiță întinsă pe jos. Micuța era așezată pe spate, lucru total contraindicat în anumite situații. Părinții erau disperați! I-am rugat să-mi facă loc, spunându-le că știu ce am de făcut pentru că sunt pompier și intervin și la misiuni de acordare a primului ajutor calificat. Copila nu mai putea respira, era deja cianotică! Funcțiile vitale erau slabe… Încă puțin și ar fi intrat în stop cardio-respirator! Am întors fetița, am așezat-o pe mâna mea și i-am aplicat manevrele specifice. În câteva secunde, aceasta a început să dea afară salivă și să plângă! Avea febră mare și convulsii, iar saliva îi obstrucționa căile respiratorii. Părinții mergeau cu copilul la spital, când micuța nu a mai putut respira și au oprit mașina pentru a cere ajutor”, povestește plutonierul major Ciprian Petruț de la Stația de Pompieri Săcueni a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Crişana” al judeţului Bihor.
Pentru ca fetiței să nu-i fie frig, pompierul și-a dat puloverul jos, pe care îl primise cadou de la fiicele lui, și a învelit copila în el. Micuța avea în continuare convulsii și momente în care se îneca cu propria salivă, însă Ciprian a fost cu adevărat îngerul ei păzitor, care a vegheat permanent asupra ei. La venirea ambulanței, pompierul a continuat, împreună cu echipajul medical, să-i acorde fetiței îngrijiri de specialitate, până în momentul transportării acesteia la spital. „Ați ajuns la timp!”, i-a spus salvatorului una dintre asistente.
Ciprian este licențiat în economie, însă este tare mândru de uniforma pe care o poartă și nu dorește să renunțe la ea. În anul 2007, pe când avea doar 20 de ani, a ales să devină pompier din dorința de a salva vieți. Știe că este o muncă dificilă, plină de pericole, unde nicio intervenție nu seamănă cu cealaltă, dar consideră că este una dintre cele mai frumoase profesii din lume. A fost încurajat și de către bunicul său, care îi povestea tot timpul întâmplări de pe vremea în care a fost în armată.
Intervine deopotrivă la stingerea incendiilor, la misiuni de descarcerare ori de acordare a primului ajutor calificat, când își desfășoară serviciul pe ambulanța SMURD. De la prima intervenție la care a participat a realizat că a făcut alegerea corectă. „M-au impresionat foarte mult agitația, disperarea oamenilor, faptul că întreaga agoniseală de-o viață se poate duce pe apa sâmbetei în câteva clipe… Îmi place însă că pot să ajut, să fiu util și să pun în practică toate cunoștințele pe care le-am acumulat!”, spune pompierul.
Ciprian este tatăl a două fetițe în vârstă de trei și șapte ani și știe că nimic nu este mai important pentru un părinte decât să le asigure dragoste și siguranță celor mici. Iar atunci când intervine, nu uită nicio clipă faptul că ființa din fața lui care are nevoie de ajutor este copilul sau părintele cuiva. După ce a salvat-o din ghearele morții pe micuța de doar doi anișori, pompierul a gonit spre casă. Primul lucru pe care l-a făcut a fost acela de a-și strânge tare în brațe cele două fetițe. Mândre de tatăl lor, au fost foarte emoționate când acesta le-a povestit că puloverul pe care ele i l-au dăruit cu atâta dragoste i-a ținut de cald unui pui de om aflat în suferință.
Pentru micuța salvată, pentru părinții ei și pentru multe alte persoane, dar mai ales pentru copilele lui, Ciprian este un erou! Și, de fiecare dată când este plecat, fetițele îl sună și îi pun mereu aceeași întrebare: „Tati, astăzi pe cine ai salvat?”.
▪ Natalia Traicu