De mai bine de 16 ani, plutonierul adjutant Mihăiță Corciovei este instructor la Centrul de Formare și Pregătire în Asistență Medicală de Urgență și Descarcerare al Inspectoratului pentru Situații de Urgență al județului Galați. De experiența în domeniu și energia ce îl caracterizează au „profitat” mii de cursanți ce i-au trecut prin mână, instructorul dorindu-și să le insufle tuturor spiritul de salvator
Dacă ar fi să aleagă de zece ori, de fiecare dată ar merge pe același drum, fără niciun regret. Mărturisește că profesia de salvator i-a pătruns fără leac la suflet și, deși anii au trecut, rutina nu există. Știe că fiecare cursant este un potențial salvator, iar pasiunea cu care vorbește captează iremediabil atenția auditoriului. „În anul 2007 am urmat cursul de instructor-formator din cadrul Centrului Național de Formare Formatori al ISU Mureș, unde l-am avut ca lector și pe domnul dr. Raed Arafat. Chiar am mers cu dumnealui la intervenții, cu terapia intensivă mobilă, atunci când eram în stagiul de practică. În luna mai a anului 2008, în cadrul ISU Galați s-a inaugurat Centrul de Formare și Pregătire în Asistență Medicală de Urgență și Descarcerare, unde încadrez și în prezent funcția de subofițer operativ principal-instructor. De atunci au trecut prin mâinile mele câteva mii de pompieri pe care i-am format ca paramedici și cărora, îmi place să cred, le-am insuflat spiritul de salvator. Satisfacția profesiei mele atinge apogeul atunci când văd la știri intervenții îndeplinite cu succes de către foștii mei cursanți”, spune plutonierul adjutant Mihăiță Corciovei, care de câțiva ani este și evaluator la competițiile de prim ajutor și descarcerare.
În cei peste 16 ani de activitate în domeniu, subofițerul a dobândit o vastă experiență atât ca salvator, cât și ca instructor. Iar cea mai bună „rețetă” în cazul lui este că le poate face pe ambele, executând lunar mai multe servicii pe ambulanța SMURD. „Este o experiență benefică activității de instruire pentru că de multe ori scenariile la activitățile practice le fac după intervenții reale. N-aș putea susține cursurile dacă nu aș avea și experiența intervențiilor. Există și partea mai puțin plăcută și aici mă refer la trăirile pe care le avem noi, cei care intervenim. Pentru mine, misiunile în care sunt implicați copii sunt cele mai dificile, fiind și părinte…”, spune subofițerul.
Creșterea gradului de conștientizare privind importanța cunoașterii tehnicilor de prim ajutor reprezintă o necesitate pentru dezvoltarea unei societăți mai puternice, capabilă să facă față unor eventuale situații de urgență. La fiecare curs, instructorul le reamintește participanților importanța vitală a măsurilor de prim ajutor, orice persoană putând fi un eventual salvator atât pentru ceilalți, cât și chiar pentru un membru al familiei. Și nu vorbește din cărți, ci din propria experiență, conștientizând pe propria piele cât de importante sunt aceste cunoștințe.
„Când avea doar câteva luni, fetița mea s-a înecat cu un sirop pentru scăderea febrei. Ceea ce am învățat am aplicat pe propriul meu copil! Și nu doar o dată”
„Când avea doar câteva luni, fetița mea s-a înecat cu un sirop pentru scăderea febrei. Ceea ce am învățat am aplicat pe propriul meu copil! Și nu doar o dată. S-a mai înecat și cu bomboane sau cu jucării. Tot timpul le dau exemplul acesta cursanților mei. Dacă nu aș fi știut cum trebuie să fie aplicată manevra respectivă, dacă nu aș fi știut ce este de făcut în astfel de situații… Așa că le spun mereu că este mai bine să știi și să nu fie nevoie să aplici decât invers. Instruiesc și voluntari la cursul de prim ajutor, cel mai tânăr fiind un adolescent de 16 ani, iar cel mai în vârstă având aproape 60 de ani”, mărturisește plutonierul adjutant Mihăiță Corciovei.
Instructorul i-a învățat și pe copiii săi ce trebuie făcut în anumite situații, cum să acționeze, dar și cât de important este să-și păstreze calmul. Fiica lui, o adolescentă extrem de curajoasă, știe din propria experiență necesitatea cursurilor de prim ajutor. A moștenit pasiunea pentru profesia de salvator de la tatăl ei, dorindu-și să urmeze Facultatea de Medicină pentru a-și ajuta semenii. Și deja a dovedit că are tot ce-i trebuie, pansându-l pe frățiorul ei după accidentările survenite în timpul antrenamentelor de fotbal. Peste câteva luni, adolescenta va împlini 16 ani. Și își dorește un singur lucru de ziua ei: să fie voluntar în cadrul proiectului „Salvator din pasiune”.
Natalia Traicu