„Gestul graficianului este esențial atunci când sapă lemnul și când îl ocrotește cu căldura mâinii sale. La Stoiciu, gestul este desprins de mult timp să aline lemnul și să-l preface într-un cântec sau într-un tumult. O expoziție Stoiciu este mereu un câștig în istoria contemporană a gravurii românești” – Acad. Răzvan Theodorescu
Recunoscut drept un mare maestru al gravurii românești, Florin Stoiciu este unul dintre cei mai apreciați pedagogi ai artei contemporane autohtone. Cadru didactic încă din anul 1992, astăzi profesor al Universității Ovidius din Constanța, dar în portofoliu și prodecan al Universității Naționale de Arte București, a parcurs toate etapele carierei universitare, aceasta fiind încununată cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. Ii are ca mentori pe elevii lui Ciucurencu – Nedel, Brădean, Blendea şi profesori, printre alţii, pe Liviu Lăzărescu, Mircia Dumitrescu și Aurel Bulacu. Acest fapt i-a dezvoltat o mobilitate tehnică, grație căreia se poate exprima într-o multitudine de câmpuri și subcâmpuri plastice și în modalități diverse, explorate fără efort. Este înzestrat cu un talent versatil care-i permite să transpună instantaneu idei, experimente și soluții, dinamice, profesioniste și productive.
Florin Stoiciu este, înainte de toate, gravor. Expune frecvent picturi sau desene, fotografie și filmare video, dar revine mereu la ocupația sa principală, asumată și pedagogic, gravura în diferite tehnici. Lucrările sale au un temperament de visător boem cu o tentație puternică a nesupunerii, a evadării din normele genului. Expune cu libertate improvizații și combinații de linii albe și negre, într-o succesiune de simboluri și elemente artistice cu reflexii asumate asupra contopirii și descompunerii imaginilor. Cuvintele pictorului Apelles, Nulla dies sine linea („Nicio zi fără o linie”), sunt și deviza talentatului artist român, care consideră că exercițiul zilnic este esențial pentru desăvârșirea măiestriei.
În atelierul său de pe strada Eforiei din București, lucrează cu acul ori cu dalta placa de aramă sau de lemn pe care își așterne meticulos gândurile, atent și precis formulate. Gravurile atârnate pe pereți, alături de matrițele întinse pe mesele de lucru, exprimă stări și emoții descrise prin diferite teme și personaje – omniprezentul nud feminin, peştele, chipul uman, măști, toate realizate în alb-negru, cele câteva intervenții cromatice sporind expresivitatea plastică.
„Gravorul de astăzi a depășit situația acelui umil meșteșugar care se ocupa numai cu reproducerea unor opere ale altor maeștri, și este el însuși un artist consacrat și admirat, pe deplin recunoscut în pretențioasa breaslă a artelor frumoase” (prof.univ.dr. Florin Stoiciu).
▪ Natalia Lazăr