Răspund la orice apel, gata oricând să facă față oricărei situații. Cu căștile pe cap și ochii în monitoare, eroii nevăzuți de la 112 știu că totul este contracronometru, fiecare secundă fiind extrem de importantă. Intervențiile la apelurile de urgență sunt o parte esențială a profesiei de polițist, acestea reprezentând momente în care semenii cer ajutor în fel și fel de cazuri, unele de viață și de moarte
„112, ce urgenţă aveţi?”, rostește agentul principal de poliție Loredana Axinte de la Centrul Operațional al Inspectoratului de Poliție Județean Neamț de fiecare dată când primește un apel prin SNUAU. Vocea ei calmă și caldă, dar fermă în același timp, a salvat nenumărate destine aflate în cumpănă. Loredana este mereu pregătită să afle detaliile vitale pentru o intervenție de urgență, în multe situații fiind vorba despre oameni a căror viață atârnă de un fir de ață…
Un telefon primit la dispeceratul IPJ Neamț a alertat oamenii legii. Un bărbat amenința că se va spânzura într-o pădure, dorind să-și încheie socotelile cu viața după o ceartă aprigă cu aleasa inimii lui. Și nu era pentru prima oară când recurgea la astfel de gesturi extreme, în ultimii ani având mai multe tentative de suicid. Loredana știe că uneori oamenii au nevoie de sprijin pentru a depăși un moment de criză și nu s-a dat bătută nici după ce l-a sunat de nenumărate ori pe bărbat pentru a-l convinge să renunțe la intenția de a-și pune capăt zilelor. Într-un final, acesta a răspuns la telefon cu o voce stinsă, dezvăluind că a încercat să se sinucidă prin spânzurare, dar cureaua a cedat… Un semn de la Doamne-Doamne? Nu știm, dar pentru operatorul 112 a fost momentul de aur de care avea nevoie pentru a stabili o primă punte de legătură. Au urmat discuții lungi despre viață, despre greutăți, despre problemele de zi cu zi, despre orice putea duce la câștigarea încrederii acestuia și de a afla informații privind locul în care se află. „Nu renunțase la ideea de a se sinucide. Ușor, ușor, a început să-mi spună ofurile pe care le are și l-am convins să ne dezvăluie locația. Colegii mei l-au găsit într-o zonă împădurită, greu accesibilă. Ulterior, bărbatul mi-a mulțumit pentru că i-am salvat viața. Uneori oamenii au nevoie să-i aduci pe linia de plutire…”, spune polițista de la 112. Agentul principal de poliție Loredana Axinte și-a început cariera în Ministerul Afacerilor Interne la Postul de Poliție Răucești. Consideră că experiența acumulată în mediul rural o ajută extraordinar de mult în activitatea curentă, unde, spune ea, „trebuie să știu de la rețete culinare până la tactici militare”. Operatorul 112 a finalizat cu brio la începutul acestui an și cursurile de negociator, cunoștințele dobândite fiindu-i de un real folos mai repede decât se aștepta…
O naștere la domiciliu ar fi putut avea un final tragic dacă Loredana, alături de un alt coleg negociator, nu ar fi intervenit. Un caz în care sensibilitatea, tactul și răbdarea au jucat un rol esențial. Proaspătul tătic refuza cu înverșunare să permită accesul în locuință personalului medical de pe ambulanță pentru a le acorda îngrijiri mămicii și nou-născutului. Mai mult decât atât, cordonul ombilical nu fusese încă tăiat, iar bărbatul pusese condimente pe acesta, ferm convins că astfel separarea se va face în mod… natural. Pentru că nașterea avusese loc în urmă cu mai multe ore, existau riscuri atât pentru sănătatea nou-născutului, cât și a mamei. Având în vedere faptul că viețile celor doi ar fi putut fi puse în pericol, dispecerul 112 a trimis la fața locului un echipaj de poliție. După mai multe ore de negocieri, puterea de convingere a Loredanei a avut câștig de cauză, iar familia a permis accesul în locuință cadrelor medicale. „Echipajul de pe ambulanță nu putea pătrunde în intimitatea oamenilor, în casa lor. Noi însă, ca polițiști, am fi putut să-i convingem să-i lase pe medici să-și facă datoria. Ceea ce s-a și întâmplat, până la urmă. Am luat legătura cu tăticul și l-am convins că nu vrem să-i facem rău nou-născutului sau mămicii, doar să ne asigurăm că sunt bine amândoi. Bărbatul era extrem de rigid, reticent față de instituțiile statului. Mi-a spus că atât el, cât și soția au planificat din timp această naștere la domiciliu, că s-au interesat despre tot ce presupune acest lucru și că s-au pregătit așa cum trebuie. Mi-am dat seama că vorbesc la telefon cu un om inteligent, care părea că știe ce spune. Așa că am mizat pe asta. I-am explicat că bebelușul s-ar putea afla în pericol dacă nu are cordonul ombilical tăiat, la fel și mama, căreia nu i se îndepărtase placenta. După atâtea ore de la naștere s-ar fi putut întâmpla o tragedie. Trebuia să iau în calcul asta. Nu sunt medic, dar trebuia să mă gândesc la ce poate fi mai rău”, povestește agentul principal de poliție Loredana Axinte. Din fericire, a fost un alt caz în care totul s-a terminat cu bine, două vieți fiind salvate prin răbdare, empatie și dialog.
Activitatea operatorilor 112 este îngreunată însă de cei care solicită ajutor și care, intenționat sauneintenționat, nu fac diferența între urgență și non-urgență. „Sunt persoane care au dat muzica prea tare și îmi sperie peștii” ori „Am dat de pomană și mi-a căzut telefonul într-una din pungile pe care le-am împărțit, iar cel care l-a găsit nu vrea să mi-l aducă acum, ci mai târziu” și fel și fel de situații care necesită timp, timp în care cineva chiar are nevoie stringentă de ajutor… Aici fiecare secundă contează, fiecare secundă poate face diferența dintre viață și moarte. Munca operatorilor de la serviciul de urgență implică mai mult decât simpla preluare a apelurilor. Ei trebuie să fie mereu atenți la mai multe lucruri simultan, să scrie în timp ce vorbesc și să asculte. Iar bagajul emoțional adunat de-a lungul sutelor de apeluri primite zilnic nu este deloc ușor de gestionat.
Chiar dacă este o muncă extrem de solicitantă, operatorii 112 dau dovadă de empatie, profesionalism, răbdare și devotament pentru profesia pe care o au, de la primul și până la ultimul apel. Zilnic salvează vieți și gestionează situații extrem de delicate, iar de cele mai multe ori rămân în anonimat. Loredana este doar unul dintre acești adevărați eroi „ascunși” în spatele monitoarelor și cărora, atunci când avem cea mai mare nevoie, le auzim vocea: „112, ce urgență aveți?”.
Natalia Traicu & Ramona Ciofu