Un creion, o gumă de șters și o foaie de hârtie… Sunt de ajuns pentru ca Andrei Minculescu, un puști de 9 ani din Câmpina, să creeze lumi pline de viață. Sub mâna lui sigură, prind contur personaje din povești sau filme de animație, dar și animale precum caii, câinii sau tigrii, pe care le admiră pentru puterea și loialitatea lor. Și pentru că a învățat de la mama lui, ofițer în bleu-jandarm, că orice misiune trebuie dusă la bun sfârșit, micul artist nu se dezlipește de lucrarea pe care a început-o până nu este gata și ultimul retuș
Bucuria desenului îi este companion de când avea doar 3 anișori, cutiile cu creioane colorate și trusele de grafică devenind o prezență firească în viața sa de zi cu zi. Talentul micuțului i-a surprins pe părinți încă de la primele încercări, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre ei nu are o pregătire artistică sau vreun strop de pricepere într-ale desenului. Cum era și firesc, l-au încurajat să-și exploreze talentul și să descopere cât mai mult din tainele creionului.
Autodidact, concentrat pe misiunea pe care și-a stabilit-o și extrem de perseverent, Andrei îmbină talentul nativ cu o ambiție ce-i depășește cu mult vârsta pe care o are. Inspirat de artiști pe care îi urmărește pe rețelele de socializare, învață tehnici noi și le aplică cu răbdare, extrem de atent la fiecare detaliu. A urmat și câteva cursuri de pictură, însă, momentan, creionul îi este cel mai bun prieten și le-a cerut părinților să-l ducă la un specialist care să-l ghideze atunci când va simți el.
„Pentru mine, desenul e o plăcere și o relaxare. Abia aștept să ajung acasă și să mai schițez ceva”
Nu este mare amator de a participa la concursuri pentru că preferă să creeze ce-l inspiră, nu ce și cum i se impune. Are, totuși, premii câștigate la câteva competiții școlare. La ultima dintre ele, care a avut ca temă reprezentarea celui mai bun prieten necuvântător, lucrarea ce-l reprezintă pe Musky – blănosul camarad al lui Andrei, i-a fost expusă la Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu“ din Câmpina. În rest, pereții dormitorului și cei ai biroului mamei sale sunt adevărate galerii de artă. „Pentru mine, desenul e o plăcere și o relaxare. Abia aștept să ajung acasă și să mai schițez ceva. Mă uit pe tutoriale, urmăresc acolo cum să împart pagina, ce proporții trebuie să respect. Sunt și situații în care nu-mi iese lucrarea din prima și mă enervez. Dar mai analizez, mai încerc și reușesc. Cel mai mult mă bucur când mamei îi place atât de mult un desen încât vrea să-l ia la serviciu. Dar munca se plătește!”, ne-a mărturisit Andrei.
Deși este încă mic, visurile lui sunt mari: își dorește să urmeze Colegiul de Arte „Carmen Sylva” din Ploiești, să devină profesor de desen, actor și dresor de câini. Mama lui îl vede arhitect, însă știe că drumul îi aparține în totalitate.
„Nu avem cum să nu-l încurajăm. Este un copil foarte sensibil, dar creativ, ambițios și foarte conștiincios. Ne surprinde plăcut tot timpul”
„Știu ce înseamnă pasiunea. Lucrez în domeniul Comunicării și, de peste două decenii, ascult și scriu povești despre oameni. Este fascinant să faci ceea ce-ți place. De asemenea, iubesc broderia tradițională și stau ore întregi cu pânza și acul de cusut în mână, «desenând» în felul meu diverse modele. Și soțul meu are pasiunile lui: muntele și sculptura. Nu avem cum să nu-l încurajăm. Este un copil foarte sensibil, dar creativ, ambițios și foarte conștiincios. Ne surprinde plăcut tot timpul”, spune cu mândrie locotenent Liliana Minculescu de la Gruparea de Jandarmi Mobilă „Matei Basarab” Ploiești, pe scurt – mama lui Andrei.
Atunci când nu pune mâna pe creioane, puștiul de 9 ani cu inimă de artist joacă fotbal sau își învață amicii cu patru lăbuțe să facă tot felul de giumbușlucuri. Dar, de cele mai multe ori, în timpul liber rămâne tot în lumea creației: realizează diverse proiecte ingenioase din materiale reciclabile sau confecționează costume de supereroi pe care, mai apoi, le folosește în clipurile realizate împreună cu fratele lui mai mare, Alex. De altfel, cei doi frați se completează perfect, Andrei fiind pasionat și de actorie, în timp ce Alex este fascinat de regie.
La doar 9 ani, micul artist Andrei Minculescu ne oferă o adevărată lecție despre latura frumoasă, plină de magie și creativă a copilăriei, una în care nu există „Nu se poate!”, într-o lume în care pasiunile cresc liber, iar visurile nu au limite.
Iar noi nu putem decât să-i dorim ca lucrările sale să ajunge pe simezele celor mai importante muzee din lume, să nu-și piardă niciodată bucuria de a crea și să-și traseze liniile vieții ghidat doar de ceea ce îl inspiră…
Natalia Traicu