Biroul Național Interpol, 50 de ani de existență

Fără a înceta în niciun moment să evolueze și să inoveze, INTERPOL a jucat în decursul vremurilor un rol definitoriu și constant în securitatea internațională. „Organizația Mondială a Speranței”, cum de altfel i se mai spune, este esențială pentru a menține, la nivel global, un climat sigur de conviețuire socială. Schimbul de informații între Polițiile diferitelor state este adesea vital pentru prinderea infractorilor care încearcă să se facă „nevăzuți” și să scape de „brațul” legii în țara unde aceștia au comis infracțiuni. Și nu unele de lepădat… crime împotriva umanității, contrabandă cu armament, trafic de droguri de mare risc, pornografie infantilă, spălare de bani și, nu în ultimul rând, criminalitatea „gulerelor albe” 

În anul 1923, șeful Poliției din Viena relansa ideea unui organism internațional, demers inițiat cu aproape un deceniu în urmă la Primul Congres Mondial de Poliție Judiciară de la Monaco. Astfel, pe 7 septembrie în același an, se organizează o adunare la care participă 19 țări, printre care și România. Cu această ocazie se decide crearea Comisiei Internaționale de Poliție Criminală (ICPC), având ca obiectiv global asigurarea asistenței reciproce între Polițiile diferitelor țări, în lupta împotriva criminalității. Patru ani mai târziu, participanții celei de-a IV-a Adunare Generală, desfășurată la Amsterdam, hotărau crearea, în fiecare țară, a unui punct național de contact – Biroul Național Central, denumire păstrată până în zilele noastre. Puțin mai târziu, au fost create departamente specializate în cadrul ICPC cu misiunea de a gestiona activitățile criminale. Un nou Statut a fost adoptat în 1932, prin care a fost creat postul de secretar general, deținut de-a lungul anilor de către Oskar Dressler (Austria), Louis Ducloux, Marcel Sicot,  Jean Népote, André Bossard (toți din Franța), Raymond Kendall (Marea Britanie), Ronald K. Noble (Statele Unite ale Americii), iar din anul 2014 și până în prezent, de Jürgen Stock (Germania).

În 1935 a fost lansată rețeaua radio internațională a organizației, utilizată de către 34 state membre, prin care se transmiteau aproximativ 90.000 de mesaje anual. În prezent, acestea se trimit printr-un sistem de  comunicații securizat, fiind accesibil tuturor celor 195 de țări membre. Trei ani mai târziu, naziștii preluau în totalitate controlul asupra ICPC, mutând și sediul la Berlin, ceea ce a condus practic la dispariția sa, de pe frontul luptei împotriva criminalității. Aproximativ un deceniu mai târziu, Belgia preia inițiativa „reclădirii” organizației, de această dată sediul fiind mutat la Paris. În aceeași perioadă, numele entității este desemnat ca adresă telegrafică pentru organizație, integrat zece ani mai târziu în denumirea completă, respectiv Organizația Internațională de Poliție Criminală – INTERPOL. Nu a trecut mult timp și prima „notiță roșie” de urmărire internațională a fost emisă pe numele unui cetățean rus, acuzat de uciderea unui polițist. La mijlocul secolului trecut, au fost adoptate emblema și steagul prestigioasei organizații internaționale. Dacă în anul 1962 aceasta număra 50 de țări membre, în prezent INTERPOL cuprinde 195 de state. Cum era și firesc, ONU o recunoaște în 1972 ca organizație internațională, iar în anul 1989 Secretariatul General este mutat la Lyon, Franța, cu ocazia unei ceremonii de inaugurare, desfășurată în data de 27 noiembrie, în prezența președintelui Francois Mitterand.

Anul 2000 a fost unul al inovării, INTERPOL introducând Sistemul automat de identificare a amprentelor digitale (AFIS,) prin care, anual, se realizează mii de identificări. De asemenea, a fost pusă în aplicare Baza de date cu imagini privind abuzurile ale căror persoane vătămate sunt copii (ICAID), prin intermediul căreia sunt identificate zilnic cel puțin șapte victime ale acestor violențe. Totodată, INTERPOL a lansat un sistem global de comunicații de Poliție, cunoscut sub denumirea I-24/7, conectat și prin satelit, Baza de date privind documentele furate și pierdute (SLTD), precum și Baza de date ADN, utilizată nu numai pentru rezolvarea unor cazuri criminale, ci și pentru identificarea victimelor marilor dezastre sau localizarea persoanelor dispărute. În anul 2004, Organizația și-a deschis la New-York, SUA, un oficiu pe lângă Națiunile Unite, trei ani mai târziu, unul la Europol, iar în 2009 un sediu pe lângă Uniunea Europeană.

La 8 octombrie 2007, INTERPOL a lansat primul său apel către public pentru identificarea unui bărbat acuzat de abuz sexual împotriva unui copil. Drept urmare, la câteva ore după publicarea fotografiei sale pe site-ul instituției, a fost identificat cel în cauză în persoana unui cetățean canadian, arestat unsprezece zile mai târziu în Thailanda.

Cu scopul de a înlesni cercetarea și dezvoltarea tuturor facilităților menite să sprijine identificarea infracțiunilor și infractorilor, în aprilie 2015, la Singapore, a fost inaugurat Complexul Global pentru Inovație (IGCI). Un an mai târziu, este lansat un sistem facial de recunoaștere, care completează bazele de date existente referitoare la amprentele digitale și ADN, cuplat cu un sistem biometric automat, ce permite identificarea și verificarea unei persoane prin compararea și analiza caracteristicilor faciale, iar în 2021 intră pe făgaș baza de date I-Familia, pentru identificarea persoanelor dispărute și a resturilor umane neidentificate, prin folosirea unor mostre ridicate de la membrii familiei. Tot în același an, Interpol a lansat prima sa aplicație mobilă, ID-Art, care permite accesul la baza de date a organizației privind operele de artă.

Anul trecut, INTERPOL a creat Centrul Anticorupție și Criminalitate Financiară (IFCACC), având ca obiectiv combaterea criminalității financiare, a fluxurilor financiare ilicite și recuperarea prejudiciilor cauzate de astfel de mașinațiuni. O scurtă analiză asupra organizației internaționale evidențiază, fără niciun dubiu, că INTERPOL oferă statelor membre un acces direct și instantaneu la un întreg evantai de baze de date criminale, conținând milioane de înregistrări. Aceste baze de date conțin informații privind identitatea infractorilor, documente de călătorie, opere de artă și vehicule furate, arme de foc, caracteristici biometrice și imagini legate de exploatarea sexuală a copiilor, în prezent timpul de interogare a acestor baze de date fiind sub o secundă.

România, în marea familie a INTERPOL

La data de 10 ianuarie 2023, Biroul Național Interpol, în prezent structură componentă a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională (CCPI) al Poliției Române, a sărbătorit 50 de ani de existență, perioadă în care polițiștii români au contribuit activ la consolidarea cooperării internaționale și la dezvoltarea relațiilor de colaborare operativă a Inspectoratului General al Poliției Române cu Polițiile celorlalte state membre.

Țara noastră s-a numărat printre membrii fondatori ai INTERPOL, o delegație a Poliției Române din acea vreme fiind prezentă la Viena, cu ocazia înființării Comisiei Internaționale de Poliție Criminală. Ca o dovadă concretă a atașamentului la principiile și valorile organizației, în 1938 România a organizat, la București și Sinaia, o adunare generală a CIPC. După cel de-Al Doilea Război Mondial, România, ca de altfel majoritatea fostelor țări socialiste, și-a încetat participarea la activitatea acestei organizații, deși în Statutul său se prevedea că nu este una cu caracter politic.

Revenirea României în INTERPOL a fost negociată în toamna anului 1972 de către ministerele noastre de Interne și Externe, iar în luna decembrie a aceluiași an, fostul secretar general al organizației, francezul Jean Nepote, informa autoritățile autohtone că, din prima lună a anului 1973, pot începe deja cooperarea operativă cu instituțiile similare din țările membre ale Organizației. În vederea gestionării cooperării cu autoritățile de aplicare a legii din statele membre, la 10 ianuarie 1973, în cadrul Inspectoratului General al Miliției, a fost înființat, ca entitate de sine stătătoare, Biroul Național Interpol, a cărei atribuțiune principală consta în asigurarea schimbului de informații operative între autoritățile judiciare române și serviciile corespondente din celelalte state membre ale OIPC, dispunând în acest scop de mijloacele tehnice necesare primirii și transmiterii, în timp util, a informațiilor referitoare la criminalitatea de drept comun. 7 septembrie 1973 a fost data la care Adunarea Generală a INTERPOL a consacrat, prin vot, revenirea României în cadrul organizației.

După 1990, ca urmare a profundelor schimbări de ordin politic, economic și social, survenite la nivel mondial și național, activitatea de cooperare a Poliției Române cu autoritățile similare din celelalte state membre și cu Secretariatul General al organizației a cunoscut o dezvoltare continuă, concretizată în schimbul unui număr sporit de informații și cazuri. Pentru gestionarea acestei situații operative, cu totul nouă, Biroul Național Interpol a fost dotat cu un personal mai numeros și cu aparatura tehnică necesară pentru a face față noilor tendințe ale criminalității transnaționale organizate și necesităților de cooperare internațională ale tuturor agențiilor române de aplicare a legii.

La 30 mai 2005 a fost înființat Centrul de Cooperare Polițienească Internațională. Acesta reprezintă platforma națională de cooperare polițienească, în a cărei structură organizatorică a fost inclus și Biroul Național Interpol, și care mai cuprinde Unitatea Națională Europol (pentru schimbul de informații cu Oficiul European de Poliție EUROPOL), Serviciul SIRENE (pentru relațiile cu autoritățile din statele membre ale Spațiului Schengen) și Punctul Național Focal (pentru cooperarea cu Centrul Regional SELEC de la București). Plasat inițial în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, CCPI a fost transferat, în luna martie 2009, în structura IGPR. Biroul Național Interpol este unitatea centrală de specialitate care gestionează problematica cooperării polițienești internaționale operative și a schimbului de informații judiciare între autoritățile de aplicare a legii din țările afiliate la INTERPOL și realizează urmărirea internațională a persoanelor căutate pe plan mondial pentru extrădare în favoarea României.

Pe parcursul celor 50 ani de existență, Biroul Național Interpol a avut, în fruntea sa, reprezentanți de marcă ai activității operative și diplomației polițienești, începând cu generalul Octavian Pop, primul șef al Biroului, și continuând cu generalul Gheorghe Pele, coloneii Vasile Troneci, Ioan Hurdubaie, Ion Zamfir, chestorul Gheorghe Mihai Stoica, comisarii șefi Lucian Ghiță, Cătălin Alexandru Ionescu, chestorul Dragoș Agapie, iar în prezent, comisarul-șef Lăcrămioara Petrescu. De-a lungul celor cinci decenii, activitatea Biroului Național Interpol a fost marcată de numeroase realizări, rod al eforturilor depuse împreună cu celelalte autorități de aplicare a legii din țara noastră, pentru prevenirea și combaterea manifestărilor criminalității internaționale pe teritoriul României. Cazuistica numeroasă și de toate genurile înregistrată în anii de existență ai Biroului include spețe dintre cele mai diverse, mergând de la urmărirea, prinderea și aducerea în țară a unor criminali periculoși, până la recuperarea unor obiecte de mare valoare sustrase din patrimoniul național și trecute peste graniță. Ilustrativ în acest sens este furtul comis la data de 26 mai 1968 în dauna Muzeului Brukenthal din Sibiu, cele opt tablouri, capodopere ale artei universale, purtând semnătura unor pictori celebri. Numeroase alte exemple pot ilustra, de asemenea, contribuția și capacitatea Poliției Române de a acționa, în cooperare cu Polițiile din alte state, în cadrul oferit de către INTERPOL, pentru combaterea eficientă a diferitelor manifestări ale criminalității transnaționale.

Reușitele polițiștilor români ne îndreptățesc să afirmăm că și pe viitor activitatea de prevenire și combatere a criminalității transnaționale se află pe mâinile unor buni profesioniști, apreciați cum se cuvine și de colegii lor din alte țări. Această perspectivă este favorizată și de asigurarea unei contribuții suplimentare a României la nivelul INTERPOL prin detașarea la Secretariatul General al organizației a unor ofițeri de poliție români.

Dacă m-aș referi la activitatea mea în cadrul acestei organizații internaționale de răsunet aș putea spune că, timp de 23 de ani, între 1977-1998 (în ultimii trei, fiind și directorul Biroului), am avut onoarea și plăcerea de a participa în mod direct la numeroase acțiuni de cooperare internațională a polițiștilor români cu omologii lor din statele membre ale organizației, de a cunoaște celebrități ale Interpolului, cum au fost ultimii cinci secretari generali, de a participa la 11 adunări generale Interpol și la multe conferințe europene și reuniuni tematice, de a avea satisfacția rezolvării a numeroase cazuri operative cu sprijinul colegilor din alte state și, în general, de a promova, în rândul polițiștilor și altor specialiști străini, imaginea României și experiența românească în combaterea criminalității transnaționale de drept comun.

O experiență de viață din care m-am ales cu numeroși prieteni din multe țări ale lumii și cu amintiri dintre cele mai plăcute, despre oameni și ținuturi de pe întreg mapamondul. Este și unul dintre motivele pentru care inima mea va rămâne tot timpul alături de foștii și actualii colegi de la Biroul Național Interpol, instituție căreia îi doresc, din tot sufletul, ANI MULȚI de viață și tot mai multe realizări care să ducă în lume faima polițiștilor români.

General cu patru stele (r) dr. Ioan Hurdubaie