Este scafandru de aproape două decenii. Are și brevet de parașutist, însă în apă se simte în largul lui. Plutonierul adjutant șef Cristinel Stancu de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Constanța are la activ ore întregi petrecute sub apă, ore întregi de antrenamente speciale, ore întregi de teste draconice, nenumărate misiuni dificile, dar și destine salvate la limită, chiar și în timpul liber
Orice misiune desfășurată în mediul subacvatic este extrem de periculoasă, însă pe litoral curenții puternici îngreunează și mai mult intervențiile scafandrilor de la ISU Constanța. La ce pericole se expun atunci când intră în marea agitată? „Chiar dacă avem echipamentele pe care știm să le folosim mult mai bine decât oricine altcineva, și pentru noi există riscuri pentru că înotăm în aceiași curenți, în aceleași ape. Cu toate că până te echipezi și intri în apă faci un efort mare, dacă ai o intervenție, totul este pe repede înainte. Avem un algoritm prestabilit și, după aproape douăzeci de ani de carieră, este o rutină pe care o «visăm», și ziua, și noaptea”, spune plutonierul adjutant șef Cristinel Stancu de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Constanța.
Curajul și calmul sunt esențiale în profesia pe care și-a ales-o, calități ce l-au ajutat să-și servească patria și înainte de a activa la ISU Constanța, ca militar în cadrul MApN, bifând și o misiune de menținere a păcii în Afganistan. Chiar dacă armata a făcut-o la Parașutiști, apa rămâne locul în care se simte „ca acasă” și, aflat pe final de carieră, își dorește să-și dedice acești ultimi ani oamenilor care vin pe litoralul românesc.
„Noi avem ocazia să salvăm pe cineva doar dacă intervenim foarte repede, dacă suntem în zonă. Am avut cazuri în care am salvat de la înec în timpul liber. La Eforie Nord de două ori și o dată în Mamaia. Copii…”
„Defectul” profesional de a fi permanent atent la ce se întâmplă în jurul lui îl „urmărește” și în timpul liber, sărind imediat în ajutorul semenilor săi aflați în pericol. „Noi avem ocazia să salvăm pe cineva doar dacă intervenim foarte repede, dacă suntem în zonă. Am avut cazuri în care am salvat de la înec în timpul liber. La Eforie Nord de două ori și o dată în Mamaia. Copii… Un tătic intrase în apă cu fetița și cu băiețelul lui de mână. Marea era agitată, nu era conștient că valurile îi vor smulge copiii din mână, pentru că ei nu sunt echilibrați bine în apă. A venit un val, i-a luat pe amândoi, i-a tras spre larg. Am sărit imediat! El a prins fetița și eu băiețelul. Chiar îi spuneam soției că îl observasem pe bărbat și spusesem despre el că este inconștient. Am fost atent. Omul potrivit la locul potrivit! Când vezi un copil, cum a fost cazul din Mamaia, în care totul este ok, iar într-o fracțiune de secundă totul se duce de râpă și nu știi sigur dacă poți să îl ajuți… Însă când realizezi că ai salvat o viață, bucuria nu se poate descrie în cuvinte!”, mărturisește experimentatul scafandru, care de altfel este și instructor.
De multe ori, însă, cazurile la care intervin nu au un final fericit, din contră. Iar cele mai dificile sunt misiunile în care victimele sunt copii… Cristi este tată la rândul său și îi este greu și să-și imagineze durerea prin care trec părinții ce așteaptă la mal. „Cea mai grea misiune am avut-o în Vrancea, împreună cu doi colegi de la Focșani, Lucian Trofin și Ionuț Ciungu. A trebuit să scoatem trei frați înecați, care au sărit într-o gârlă. Pe atunci eram la începutul carierei, dar a fost una dintre cele mai dificile misiuni. Ne-a traumatizat… La acea intervenție era aproape tot satul și toată lumea plângea când i-am scos din apă. Nu erau în viață. Apa era foarte caldă, s-au înfipt în mâl și au murit înecați toți trei, unul după altul. Aveau 7, 9 și 14 ani…”, își amintește emoționat subofițerul.
În misiunile subacvatice, pericolele pândesc la orice pas, fiind extrem de important să-ți păstrezi sângele rece și să faci față neprevăzutului. „În funcție de amploarea misiunii la care participăm, putem să intrăm în apă echipe de câte doi, trei, patru. Depinde de ceea ce este la fața locului. Cel mai important aspect, pleci cu încredere maximă în coechipierul tău, pentru că tu depinzi de el și el depinde de tine. Într-o situație dificilă, sub apă, este singura persoană care îți poate acorda un ajutor de care ai nevoie, în cazul în care rămâi fără aer, se întâmplă să fii agățat în ceva, el este primul care intervine la fața locului, în afară de securitatea pe care o avem la suprafață. La o intervenție pe Dunăre, în Brăila, s-a schimbat curentul, era împotriva cursului și, pe lângă mal, cu o adâncime de aproximativ 18 metri, era căzut un buștean. Două fete se înecaseră acolo. Am intervenit câte un scafandru. Curentul era foarte puternic. În momentul în care am făcut prima scufundare, o creangă de la un buștean mi-a intrat pe sub bretelele de la vestă și un minut am rămas înțepenit acolo. Am reușit să ies singur, pentru că nu avea cine să mă ajute la adâncimea aceea. Nu puteam să dau de înțeles la suprafață să vadă ce s-a întâmplat. Am rămas calm, cu toate că în secunda doi a intervenit panica, dar datorită experienței știi cum să îți contabilizezi și să îți dozezi foarte bine efortul sub apă, pentru că acest lucru contează cel mai mult”, mai spune scafandrul constănțean.
Pentru plutonierul adjutant șef Cristinel Stancu, profesia pe care o are i se potrivește ca o mănușă și mărturisește că nu ar schimba-o pentru nimic. Pompierul din adâncuri este erou atât pentru toți cei pe care i-a salvat, cât și pentru cele două fiice în vârstă de 3 și 19 ani, cea mare dorindu-și să-i calce pe urme tatălui său și să îmbrățișeze o carieră similară…
Natalia Traicu & Ana-Maria Stoica