Sunt evenimente care se nasc dintr-o idee, apoi cresc din emoție, se țes în tradiție și devin parte din identitatea unei instituții. Ziua Porților Deschise pentru copii la Ministerul Afacerilor Interne este exact un astfel de reper. Un fanion. O promisiune onorată an de an.
Îmi aduc perfect aminte prima ediție. Era 1 iunie, 2008 – o zi cu soare timid și emoție cât cuprinde. În fața sediului MAI, un grup de copii își țineau de mână părinții sau bunicii și priveau mirați clădirea, iar noi, toți, eram foarte emoționați. Așa a început totul… De atunci, în fiecare an, de Ziua Internațională a Copilului, Piața Revoluției devine „Km Zero al Copilăriei”, care se umple de glasuri vesele, pași nerăbdători, ochi mari și curioși ce caută elicoptere pe cer, mașini și motociclete de poliție în acțiune, câini dresați, salvatori și povestitori în uniforme. Unii au fost aici și anii trecuți, iar mulți au crescut cu noi, ediție după ediție.
În tot acest timp am fost cu toții aici și n-am lipsit decât atunci când viața ne-a cerut să facem un pas înapoi – în 2020 și 2021, în timpul pandemiei, dar altfel, am fost mereu împreună, în mijlocul copiilor, la fiecare ediție. Și pot spune, fără ezitare: acest eveniment ne menține tineri, ne reîncarcă și ne arată, an de an, de ce suntem ceea ce suntem.
Porți Deschise, Suflete Deschise
Anul acesta, ediția a XV-a – aniversară, a purtat un nume care ne definește: „SuperEROI la MAI”. Le-am spus copiilor ceea ce știm cu toții în sufletul nostru: adevărații eroi poartă uniformă și salvează vieți. Nu zboară, dar urcă pe munți, nu au puteri magice, dar salvează, nu se tem, ci acționează. Supereroii noștri nu luptă cu extratereștri, ci cu focul, cu inundațiile și cu cei care încalcă legea. Cu mintea limpede și inima deschisă. Pentru că, într-o lume agitată, în care modelele par uneori departe de realitate, noi vrem să le arătăm celor mici că eroii pot fi reali.
Ziua Porților Deschise pentru copii la MAI este, de fapt, o întâlnire de suflet. Între noi și cei pentru care muncim zi de zi. Între eroii din teren și copiii care visează să devină ca ei. Este singura dată din an în care Ministerul Afacerilor Interne devine un imens spațiu de joacă, de învățare și de descoperire.
La fiecare ediție, peste tot în curtea instituției, copiii și părinții au fost întâmpinați de polițiști, jandarmi, pompieri, polițiști de frontieră sau piloți – toți dornici să împărtășească nu doar despre munca și profesia lor, ci și povești, lecții și zâmbete. Copiii urcă în elicoptere, primesc permise simbolice, învață să salveze vieți cu ajutorul pompierilor, cum se identifică o persoană care încearcă să treacă ilegal granița, se joacă de-a criminaliștii ridicând amprente sau urmăresc cu sufletul la gură exercițiile canine. Află povești minunate despre caii Jandarmeriei, explorează motocicletele Poliției și ascultă, fascinați, poveștile jandarmilor montani despre natură și curaj. Sunt curioși și adresează întrebări, se implică și, mai ales, se visează în uniforme, iar poate acest lucru este, pentru noi, cea mai frumoasă răsplată.
Pentru mine, acest eveniment nu este doar o sărbătoare anuală – este o promisiune pe care o respectăm cu sfințenie. În fiecare an, indiferent de vreme, ne dăm întâlnire cu copiii, părinții, bunicii și profesorii lor, în același loc și la aceeași oră. O promisiune făcută copiilor că vom fi acolo, cu porțile larg deschise și inimile la fel. Unii dintre cei care veneau de mână cu părinții lor la primele ediții, astăzi ne sunt colegi, iar acest gând mă copleșește. Este o zi în care poveștile prind viață, iar clădirea istorică a ministerului se transformă într-un spațiu viu, deschis, care respiră prin râsetele copiilor. Este ziua în care uniforma nu întreabă „Unde mergeți?”, ci vă spune „Bine ați venit la noi!”.
De-a lungul celor 15 ediții, în curtea sediului central al MAI și în clădirea istorică unde România a cunoscut un punct de cotitură la 22 decembrie 1989, am fost gazde pentru zeci de mii de copii. Am deschis nu doar porțile, ci și sufletele noastre.
SuperEroii fără pelerină
Ediția de anul acesta a fost specială. Unul dintre cele mai așteptate momente a fost, fără îndoială, cel al luptătorilor SIAS. Coborâți în rapel de pe clădirea MAI, purtând fumigene colorate în culorile drapelului României, colegii noștri ne-au arătat că eroismul poate fi și spectacol, dar mai ales disciplină, antrenament și sacrificiu. Ne pregătim cu același entuziasm ca la început. Ne așteptăm „oaspeții” – pe cei mici, dar și pe cei mari care nu au uitat să viseze. Ne bucurăm că putem spune din nou: „Bine ați venit la noi acasă!”.
Unul dintre cele mai emoționante momente pentru vizitatori este accesul în clădirea MAI, acolo unde pot urca în balconul de unde Nicolae Ceaușescu a vorbit ultima oară în decembrie 1989. Este o lecție de istorie vie, trăită direct. Tururile ghidate prin instituție le arată nu doar cum lucrăm, ci și cine suntem – oameni ca ei, cu responsabilități, cu emoții, cu familii.
Și la această ediție, universul parcă a ținut cu noi și, exact cât s-a desfășurat evenimentul dedicat copiilor, între orele 9:00 și 14:00, ploaia s-a oprit și cerul s-a înseninat. A fost ca un semn că lucrurile făcute din inimă sunt binecuvântate și cerul a înțeles cât de mult suflet am pus în ziua aceasta. Iar la final, ca de fiecare dată, le-am cerut colegilor care an de an sunt prezenți de la prima oră a dimineții, să facem tradiționala fotografie pe scările centrale ale sediului,nu doar ca oameni în uniformă, ci ca o echipă care a oferit tot ce are MAI bun. Această fotografie este, pentru noi, momentul în care respiri adânc și știi că ai dăruit pentru copii ce este mai bun. Polițiști, jandarmi, polițiști de frontieră, pompieri salvatori și piloți – am fost cu toții acolo, ca într-o mare familie, pentru a le arăta celor mici că eroii lor sunt reali și poartă uniformă.
Ca la fiecare ediție, poate fără să-și dea seama, copiii ne-au dăruit mai mult decât le-am oferit noi: zâmbete sincere, energie bună și o amintire care ne va ține de cald până la ediția viitoare. Anul acesta le-am făcut o dedicație specială colegilor mei: melodia „Forever Young”. Pentru că dincolo de tot ce suntem – profesioniști, salvatori, coordonatori – rămânem cu sufletul de copil. Un suflet care crede în bine, în prietenie, în zâmbetul sincer al unui copil care te strigă: „Domnule polițist, pot să mă fac și eu ca dumneavoastră?”
Ne revedem în 2026! Cu aceeași dăruire. Cu aceeași emoție. Cu aceeași convingere că acest eveniment nu este doar o tradiție – este o declarație de iubire față de oameni și față de preofesia noastră. Pentru că, la final, nu doar copiii ne-au cunoscut mai bine, ci și noi ne-am reamintit, prin ei, cine suntem.
Alin Banu