A admirat mereu uniforma militară și, din dorința de a fi MAI aproape de haina cazonă, la terminarea Facultății de Drept a decis să susțină examenul de licență la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” București. Iar viața i-a demonstrat că, deși drumul nu i-a fost deloc lin, destinația ei a rămas mereu aceeași, reușind să îmbine perfect dragostea pentru profesia de jurnalist cu cea pentru Poliția de Frontieră
Și-a început cariera ca reporter și, încetul cu încetul, a „furat” din tainele jurnalismului de la colegii cu ștate vechi, reușind să ajungă redactor-șef la o publicație locală. Visul ei era însă altul… Dintotdeauna și-a dorit să îmbrace haina militară, însă destinul i-a arătat că uneori lucrurile prind contur atunci când ne așteptăm mai puțin. Un anunț sosit la redacție i-a atras atenția. Se căutau tineri dornici să devină ofițeri la Poliția de Frontieră. Știa că dorința ei de a deveni cadru MAI putea deveni realitate. S-a înscris la concursul organizat pentru funcția de șef de tură și, după zile și nopți în șir petrecute în „compania” literelor din legi, și-a adjudecat locul în rândurile oamenilor de la Interne. „Am început activitatea în mediul rural, la un sector aflat la frontiera cu Republica Moldova. Aș recomanda tuturor celor care încep o carieră în sistemul nostru să pornească de la sector, unde ai ocazia să te întâlnești cu situații diferite, cu oameni diverși, să te înveți cu activitatea reală de la frontieră. Un amalgam de situații și învățături! Prima zi a fost plină de emoții, de situații total noi. Veneam după aproape cinci ani de presă, unde eu stabileam ce să fac, eu puneam întrebări și acum trebuia să mă supun unor reguli stricte. Am tresărit când un coleg m-a salutat și, în loc de «Bună!», am auzit «Să trăiți!». M-am adaptat ușor, iar cu sprijinul colegilor experimentați de la Sectorul Poliției de Frontieră Românești – cărora le sunt recunoscătoare și astăzi, am deprins abilitațile necesare și am reușit să mă integrez în marea familie a Poliției de Frontieră”, spune comisarul-șef de poliție Elena Minodora Răcnea.
Nici pericolul, nici frigul năprasnic, nici căldurile infernale nu au ținut-o departe de la straja graniței, fiecare kilometru patrulat în lung și în lat întărind-o și mai mult. Curajoasă, directă și fermă, aceasta nu a făcut un pas înapoi, nici când a dat peste fel și fel de infractori versați. În anul 2008 a fost înființată funcția de purtător de cuvânt al Poliției de Frontieră Botoșani, iar la propunerea conducerii, fosta jurnalistă a devenit una dintre „vocile” MAI. Și de atunci, comisarul-șef de poliție Elena Minodora Răcnea – purtător de cuvânt al Serviciului Teritorial al Poliției de Frontieră Botoșani – se ocupă de imaginea instituțională și, indiferent de ora din zi ori noapte, nu și-a închis nici măcar o dată telefonul. Este mereu conectată la tot ce se întâmplă în unitate, chiar și atunci când este în vacanță cu familia. Consideră că trebuie să ai vocație pentru a fi comunicator, la fel cum trebuie să ai vocație pentru a fi polițist de frontieră.
„Pentru a fi un bun comunicator trebuie să fii mereu disponibil. Jurnaliștii nu știu că tu ești în concediu, liber sau la cumpărături. Trebuie să fii apt mereu să oferi informații documentate. De aceea cred că implicarea și dragostea față de profesia ta sunt foarte importante. În cei aproape 16 ani de când sunt purtător de cuvânt, nu mi-am închis niciodată telefonul, nu am ignorant niciun mesaj, nu am ratat niciun eveniment. Chiar și în concediu am oferit sprijin, pentru că știu ce presupune profesia de jurnalist. Iar tu, ca și comunicator, ai același interes, ca populația să fie informată corect, complet și prompt”, punctează purtătorul de cuvânt al STPF Botoșani.
Comisarul-șef de poliție Elena Minodora Răcnea spune că este la serviciu în permanență, chiar și în afara programului de lucru. La orice mesaj primit, instinctiv pune mâna pe telefon, pregătită să obțină informații suplimentare. Pentru mulți poate fi o muncă extrem de solicitantă, însă pentru ea este ceva firesc și recunoaște că nu s-ar putea obișnui cu liniștea. Încearcă mereu să găsească echilibrul ideal între carieră și familie, deși spune că nu întotdeauna reușește. Mărturisește emoționată că sprijinul mamei ei a contat enorm, ajutând-o astfel să se poată dezvolta profesional și preluând rolul acesteia în clipele în care nu a putut fi alături de cei doi copii. „Din momentul în care am născut-o pe Daria Katerina, acum 17 ani, mama mea a fost mereu cu noi și a avut grijă de copii. Fiul meu, Cezar Mihai, are 10 ani, însă nu ar concepe nicio vacanță fără «mama 2». Pentru copiii mei, profesia mea este ceva obișnuit, au crescut cu prezența uniformelor în casă. Când erau mai mici, spuneau că părinții lor lucrează la Poliția de Frontieră – tata prinde infractori și mama vorbește despre asta la televizor. Sunt mândri de noi și abia așteaptă să participe la evenimentele publice când suntem amândoi în uniformă. Momentele când apar la televizor sunt puținele în care în casă se face liniște. Fiica mea este foarte atentă la detalii, iar când mă vede că îmbrac uniforma pentru a da declarații de presă mă inspectează pentru a se asigura că totul este impecabil. Timpul liber este atât de prețios și ne bucurăm de el împreună. Copiii înțeleg dacă în mijlocul unor activități de familie trebuie să răspund la telefon sau să mă documentez. Au crescut cu asta și nu li se pare ciudat. Ei știu că programul meu nu se termină la ora 16.00, că telefonul este un obiect nelipsit din mâna mea și că oricând o după-amiază liniștită se poate transforma în ore de muncă infernală. Familia mea înțelege că sunt mamă, dar sunt și polițist și știe că iubesc ceea ce fac și îmi acordă tot sprijinul.”
Acțiunile caritabile fac și ele parte din viața ei. S-a decis să doneze sânge în urmă cu mulți ani, după ce a primit un mesaj prin care se solicita sprijinul pentru a promova o astfel de „misiune”. S-a documentat despre donarea de sânge și câte vieți se pot salva cu un gest atât de simplu, mărturisind că sentimentul de a oferi viață prin picăturile de sânge este unic. La rândul lor, și beneficiile materiale obținute din donare se transformă în cadouri. „De aproape cinci ani, membrii unei asociații din zona de frontieră fac parte din familia polițiștilor de frontieră botoșăneni. Copiii de acolo au un loc aparte în sufletul nostru. Ori de câte ori se poate, ajungem cu daruri la fiecare copil care face parte din asociaţie. Prin contribuţia benevolă a colegilor mei, se adună donaţii care ajung la Darabani, la Asociația Luisa Maria. Nu uit că ceea ce m-a ghidat în viață a fost sintagma: «nu există problemă fără soluții», lucru pe care mereu îl spun colegilor mei”, punctează ofițerul de la frontieră.
Comisarul-șef de poliție Elena Minodora Răcnea este mai mult decât lasă să se vadă. A dovedit de-a lungul anilor profesionalism, a demonstrat mereu că este extrem de puternică, luptând cot la cot cu bărbații pentru siguranța hotarelor țării noastre, este ambițioasă și încrezătoare în ziua de mâine, însă fără a uita de ziua de azi. Iar pentru viitor, își dorește lucruri simple, frumoase pentru orice persoană cu adevărat frumoasă…
Natalia Traicu